Științifico-fantasticul în Franța

Joseph-Henri Rosny aîné (1856-1940) este considerat tatăl literaturii științifico-fantastice franceze moderne

Literatura științifico-fantastică franceză (în franceză Science-fiction française) este un gen important al literaturii franceze. Este un gen activ și productiv care a evoluat împreună cu literatura științifico-fantastică în limba engleză și cu restul literaturii franceze și internaționale.

Istorie

În Evul Mediu european, teme științifice fictive au apărut în multe povestiri și legende cavalerești. Roboți și automate apar în romane cavalerești începând din secolul al XII-lea, ca de exemplu în lucrarea din franceza veche Le Pèlerinage de Charlemagne, denumit și Voyage de Charlemagne à Jérusalem et à Constantinople.[1][2]

Încă din secolul al XVII-lea, explorarea spațiului și extratereștrii au apărut în Histoire comique des États et Empires de la Lune de Cyrano de Bergerac (1657) și în Entretien sur la Pluralité des Mondes (Conversația asupra pluralității lumilor) de Bernard le Bovier de Fontenelle. Povestirile filosofice ale lui Voltaire, Micromegas (1752) și Songe de Platon (Visul lui Platon) (1756) sunt deosebit de profetice pentru viitorul științifico-fantasticului.

De remarcat sunt și Voyages et Aventures de Jacques Massé (Călătoriile și aventurile lui Jacques Massé) de Simon Tyssot de Patot (1710), care prezintă o lume pierdută, La Vie, Les Aventures et Le Voyage de Groenland du Révérend Père Cordelier Pierre de Mésange (Viața, aventurile și călătoria în Groenlanda a reverendului Père Cordelier Pierre de Mésange, 1720), care prezintă teoria Pământului gol la interior, Anul 2440 sau un vis cum n-a mai fost de Louis-Sébastien Mercier (1771),[3] care descrie o Franță a viitorului și La Découverte australe par un homme volant (Descoperirea australe ale unui om zburător) de Restif de la Bretonne (1781), renumit pentru invențiile profetice ale sale.

Cea mai mare influență asupra științifico-fantasticului european în secolul al XIX-lea, pe lângă scrierile lui H. G. Wells, au avut-o romanele științifice ale lui Jules Verne. Povestirile de aventură ale lui Verne, în special O călătorie spre centrul Pământului (1864), De la Pământ la Lună (1865) și Douăzeci de mii de leghe sub mări (1869), amestecă îndrăzneața aventură romantică cu tehnologia care era logic în acel moment că va apărea în viitorul apropiat. Au fost mari succese comerciale și au confirmat că un autor ar putea face o carieră din materiale atât de capricioase. L. Sprague de Camp îl numește pe Verne „primul romancier cu normă întreagă de științifico-fantastic din lume” („the world's first full-time science fiction novelist”).

Joseph-Henri Rosny aîné, considerat tatăl literaturii științifico-fantastice franceze moderne, a scris Xipehuzii (1887), Moartea Terrei (1910) și Navigatorii infinitului (1925).

Serii de cărți științifico-fantastice

Scriitori notabili

După Jules Verne

După al Doilea Război Mondial

Anticipation
  • Pierre Barbet
  • Richard Bessière
  • B. R. Bruss (sau Roger Blondel, pseudonime ale lui René Bonnefoy)
  • André Caroff
  • Jimmy Guieu
  • Gérard Klein (ca "Gilles d'Argyre")
  • Maurice Limat
  • André Ruellan (ca "Kurt Steiner")
  • Louis Thirion
  • Stefan Wul
  • René Barjavel
Présence du futur

Alți scriitori

  • G.-J. Arnaud
  • Ayerdhal
  • Pierre Bordage
  • Serge Brussolo
  • Richard Canal
  • Alain Damasio
  • Maurice G. Dantec
  • Michel Demuth
  • Sylvie Denis
  • Thierry Di Rollo
  • Dominique Douay
  • Catherine Dufour
  • Jean-Claude Dunyach
  • Claude Ecken
  • Jean-Pierre Fontana
  • Yves Fremion
  • Laurent Genefort
  • Philippe Goy
  • Johan Héliot
  • Joël Houssin
  • Emmanuel Jouanne
  • Serge Lehman
  • Jean-Marc Ligny
  • Xavier Mauméjean
  • Michel Pagel
  • Pierre Pelot (ca "Pierre Suragne")
  • Julia Verlanger (ca "Gilles Thomas")
  • Élisabeth Vonarburg
  • Roland C. Wagner
  • Daniel Walther
  • Bernard Werber
  • Joëlle Wintrebert

Premii literare

Prix ​​Rosny-Aîné este un premiu acordat anual pentru științifico-fantasticul în limba franceză.[4] Este acordat anual din 1980 la două categorii: cel mai bun roman și cea mai bună ficțiune scurtă. În 1980, Michel Jeury a primit premiul Rosny-Aîné pentru cel mai bun roman (Le territoire humain).

Alte premii pentru științifico-fantasticul în limba franceză (neexclusiv) includ sau au inclus: Prix Apollo (1972–1990),[5] Prix Bob Morane (1999–), Grand Prix de l'Imaginaire (1974–),[6] Prix Julia Verlanger (1986–), Prix Jules Verne (1927–1933; 1958–1963), Prix Ozone (1977–2000) și Prix Tour Eiffel (1997–2002).

Note

  1. ^ J. Douglas Bruce (1913). Human Automata in Classical Tradition and Medieval Romance, 5-6.
  2. ^ "Le pèlerinage de Charlemagne: pub. avec un glossaire" ed. Anna Julia Cooper, Eduard Koschwitz. Paris: A Lehure, 1925
  3. ^ Louis-Sébastien Mercier - Anul 2440 sau un vis cum n-a mai fost, Biblioteca pentru toți, nr. 1263, Editura Minerva, 1986
  4. ^ [http://www.noosfere.org/rosny/ Prix Rosny a�n� � 2024], www.noosfere.org  replacement character în |title= la poziția 13 (ajutor)
  5. ^ http://www.quarante-deux.org/prix/apollo.html
  6. ^ Palmarès par catégories – Grand Prix de l'Imaginaire (în franceză) 

Legături externe

  • THE FRENCH ON MARS: A HUNDRED YEARS RETROSPECTIVE (1865–1965)
  • Black Coat Press: publisher of English translations of French Science Fiction

Vezi și

Control de autoritate
v • d • m
Subiecte din domeniul științifico-fantastic
Rezumat
Subgenuri
Cultură
Genuri conexe
Teme
Cultură
După țară
Enciclopedii
Vezi și
WikiProjectProiect  ·  Portal Portal  ·  Categorie Categorie