Corneliu Sturzu

Corneliu Sturzu
Date personale
Născut	26 ianuarie 1935 Pașcani, județul Iași
Decedat	27 iunie 1992 (57 de ani) Iași
Naționalitate	română
Ocupație	poet, prozator, eseist, director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iasi (1968-l972)
Activitatea literară
Specie literară	poezie
Modifică date / text

Corneliu Sturzu (n. 26 ianuarie 1935, Pașcani – d. 27 iunie 1992, Iași) a fost un poet, prozator si eseist român.

Biografie

Corneliu Sturzu s-a născut în Pașcani ca fiu al Aureliei (n. Popovici), învățătoare și al lui Vasile Sturzu, contabil.^[1] A urmat în Pașcani Scoala elementara (194l-l945) și Liceul „Mihail Sadoveanu” (1945-l953), unde îl are profesor pe Constantin Ciopraga^[2], apoi a absolvit, în 1963, Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași.^[1]

După absolvirea studiilor superioare a lucrat ca reporter la Studioul de Radio Iași (1957-1968), lector de estetică și teorie literară la Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1963-1977), redactor-șef adjunct la revista ieșeană „Cronica” (1965-1968), director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași (1968-1972), redactor-șef al Editurii „Junimea” (1972-1979), apoi redactor-șef al revistei Convorbiri literare (1977-1989).

Activitatea literară

Debutează cu versuri în 1954, la „Iașul literar”, iar editorial în 1964 cu volum Arcade peste anotimp. A publicat zece volume de poezie și două romane.

Poezii

• Arcade peste anotimp, 1964;
• Autoportret pe nisip, 1966;
• Restituirea jocului, 1969;
• Cantilene, 1970;
• Duhul pietrelor, 1970;
• Camera de recuzită, 1973;
• Anotimpul încrederii, 1974;
• Vântul din oglinzi, 1978;
• Zigurat, 1979;
• Arhipelagul altor umbre, 1985;
• Necontenita veghe; 1989.

Romane

• Vatra legendelor, 1970;
• lanus, 1980.

Eseuri

• Artă și sensibilitate, 1975.

Premii și distincții

Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pe anul 1970 și 1974.

Note