Dioxid de siliciu

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Identificare
Dioxid de siliciu
SiO₂ nu este moleculă, ci formula chimică a unei grupe de polimeri anorganici, la fiecare atom-Si fiind legați 4 atomi de oxigen.

Nume IUPAC	Dioxid de siliciu
Alte denumiri	Oxid de siliciu silicat Aerosil
SMILES O=[Si]=O^[1]
Număr CAS	diferit, ex. . 7631-86-9, 112945-52-5, 112926-00-8, 14808-60-7
ChEMBL	CHEMBL3188292
PubChem CID	24261
Informații generale
Formulă chimică	SiO₂
Masă molară	60,1 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,9 - 4,29 g/cm³, frecvent 2,2 (amorf) până la 2,65 (cristalin) g/cm³
Starea de agregare	solidă
Punct de topire	1723 °C
Punct de fierbere	2230 °C
Duritate (Scara Mohs)	4 - 10 MV/cm (depinde de modul de producere. ex la o oxidație umedă 4 - 6 MV/cm valoare mai ridicată la oxidare uscată.)
Presiune de vapori	0 millimetre of mercury
Fraze S	S22
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Dioxidul de siliciu este denumirea grupei reprezentate prin formula chimică SiO₂ fiind confundat de unii cu acidul silicic H₄SiO₄ sau denumit incorect oxid de siliciu. Dioxidul de siliciu este partea componentă cea mai importantă a sticlei și a silicaților, a căror formă cea mai reprezentativă este cuarțul.

Varietăți în mineralogie și mod de răspândire

Formele amorfe de SiO₂ sunt răspândite frecvent în stare de amestec ca în lava vulcanică sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind din meteoriți), exemple de varietăți neomogene de dioxid de siliciu:

de natură biogenă: schelete de radiolari, diatomee, bureți de mare ca incluziuni din opal sau diferite roci
Geyserit: produse amorfe provenite din Geysere
Tahylit: sticlă vulcanică de natură bazaltică care pe lângă SiO₂ conțin cantități mari de FeO, MgO, CaO și Al₂O₃.
Obsidian: sticlă vulcanică, de natură granitică
Lechatelierit: sticlă naturală ca și tectitele cu deosebirea că nu se formează prin căderea meteoriților ci prin acțiunea fulgerului când trăsnetul se descarcă în nisipuri de cuarț se formează fulguritul.
Opalul e la fel un mineral bogat în SiO₂
SiO₂ are punctul de topire de peste 1727 °C (la o presiune de 1 bar)

Formele cristaline de SiO₂ spre deosebire de formele amorfe, formele cristaline au toleranță mult mai mică față de impurități, deosebindu-se astfel numai prin structură:

Morganit (Calcedon) o varitate de cuarț fibros, microcristalin
α-Quarz (cuarț de adâncime format la temperaturi < 573 °C și presiuni de p < 30 kbar)
Tridymit (o variantă de cuarț format la temperaturi mai ridicate) 867 °C < 1470 °C, p < 5 kbar
Cristobalit (o variantă de cuarț format la temperaturi mai ridicate) 1470 °C < 1727 °C
Coesit:(variantă a cuarț) cu densitatea 3,01 g/cm³, format la 20 kbar < p < 75 kbar
Stishovit: (silicat din clasa oxizilor metalici) 75 kbar < p < ? kbar

Dioxidul de siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de alte elemente ca în cazul: feldspatului mineralelor argiloase, siliciul fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului.

Proprietăți chimice

Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF) reacție în care se eliberează tetrafluoridul de siliciu (gaz) având formula (SiF₄). Iar mai ales forma amorfă a dioxidului de siliciu se dizolvă în alcali (baze).

Producere pe cale sintetică

În mod sintetic este produs în cantități mari mai ales forma amorfă, din nisipuri bogate în cuarț care se dizolvă în soluție alcalină de carbonat de potasiu
O altă metodă de producere a lui este procedeul pirogen din soluție de tetraclorură de siliciu (SiCl₄)

Utilizare

Dioxidul de siliciu sintetic este folosit în fabricarea de vopsele, lacuri, substanțelor adezive, obiecte de artă, industria semiconductorilor sau ca pigment în producerea straturilor speciale aplicate pe hârtie.

Este utilizat de asemenea în industria cosmetică, alimentară (ex.purificarea berii, agent antiaglomerant pentru cafeaua instant), farmaceutică, producerii detergenților.

Ca material izolant, sau la ambalaje ca material de protecție a obiectelor fragile, în fabricarea cauciucului.

O importanță mare o are în industria sticlei, lentilelor aparatelor optice, ca izolant electric, în laboratoare sticla de cuarț fiind aproape indispensabilă, sau sticle speciale ca cele rezistente la temperaturi ridicate (sticla de iena), sau care filtrează radiațiile ultraviolete.

Este folosit în fabricarea anvelopelor de iarnă pentru a evita întărirea cauciucului în condiții de frig.^[2]

Note

^ „Dioxid de siliciu”, Silica (în engleză), PubChem, accesat în 6 octombrie 2016
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 2 mai 2015. Accesat în 3 noiembrie 2011.

Vezi și

v • d • m Oxizi

Valențe variate	Tetroxid de stibiu (Sb₂O₄) • Oxid de cobalt (II,III) (Co₃O₄) • Oxid de fier (II,III) (Fe₃O₄) • Tetroxid de plumb (Pb₃O₄) • Suboxid de carbon (C₃O₂) • Oxid de mangan (II,III) (Mn₃O₄) • Oxid de argint (I,III) (AgO)

Starea de oxidare -1	Difluorură de oxigen (OF₂)

Starea de oxidare +1	Oxid de cesiu (Cs₂O) • Oxid de cupru (I) (Cu₂O) • Monoxid de dicarbon (C₂O) • Monoxid de diclor (Cl₂O) • Oxid de litiu (Li₂O) • Oxid de potasiu (K₂O) • Oxid de rubidiu (Rb₂O) • Oxid de argint (I) (Ag₂O) • Oxid de taliu (I) (Tl₂O) • Oxid de sodiu (Na₂O) • Apă (H₂O)

Starea de oxidare +2	Monoxid de aluminiu (AlO) • Oxid de bariu (BaO) • Oxid de beriliu (BeO) • Oxid de cadmiu (CdO) • Oxid de calciu (CaO) • Monoxid de carbon (CO) • Oxid de crom (II) (CrO) • Oxid de cobalt (II) (CoO) • Oxid de cupru (II) (CuO) • Oxid de fier (II) (FeO) • Oxid de plumb (II) (PbO) • Oxid de magneziu (MgO) • Oxid de mercur (II) (HgO) • Oxid de nichel (II) (NiO) • Monoxid de azot (NO) • Oxid de paladiu (II) (PdO) • Oxid de stronțiu (SrO) • Monoxid de sulf (SO) • Oxid de staniu (II) (SnO) • Oxid de titan (II) (TiO) • Oxid de vanadiu (II) (VO) • Oxid de zinc (ZnO)

Starea de oxidare +3	Oxid de aluminiu (Al₂O₃) • Trioxid de stibiu (Sb₂O₃) • Trioxid de arsen (As₂O₃) • Oxid de bismut (Bi₂O₃) • Trioxid de bor (B₂O₃) • Oxid de crom (III) (Cr₂O₃) • Trioxid de azot (N₂O₃) • Oxid de erbiu (III) (Er₂O₃) • Oxid de gadoliniu (III) (Gd₂O₃) • Oxid de galiu (III) (Ga₂O₃) • Oxid de holmiu (III) (Ho₂O₃) • Oxid de indiu (III) (In₂O₃) • Oxid de fier (III) (Fe₂O₃) • Oxid de lantan (III) (La₂O₃) • Oxid de lutețiu (III) (Lu₂O₃) • Oxid de nichel (III) (Ni₂O₃) • Trioxid de fosfor (P₂O₃) • Oxid de promețiu (III) (Pm₂O₃) • Oxid de rodiu (III) (Rh₂O₃) • Oxid de samariu (III) (Sm₂O₃) • Oxid de scandiu (III) (Sc₂O₃) • Oxid de terbiu (III) (Tb₂O₃) • Oxid de taliu (III)Tl (₂O₃) • Oxid de tuliu (III) (Tm₂O₃) • Oxid de titan (III) (Ti₂O₃) • Oxid de volfram (III) (W₂O₃) • Oxid de vanadiu (III) (V₂O₃) • Oxid de yterbiu (Yb₂O₃) • Oxid de ytriu (Y₂O₃) • Oxid de praseodim (III) (Pr₂O₃)

Starea de oxidare +4	Dioxid de carbon (CO₂) • Trioxid de carbon (CO₃) • Oxid de ceriu (IV) (CeO₂) • Dioxid de clor (ClO₂) • Oxid de crom (IV) (CrO₂) • Tetroxid de azot (N₂O₄) • Dioxid de germaniu (GeO₂) • Oxid de hafniu (IV) (HfO₂) • Oxid de plumb (IV) (PbO₂) • Oxid de mangan (IV) (MnO₂) • Dioxid de azot (NO₂) • Dioxid de plutoniu (PuO₂) • Oxid de rodiu (IV) (RhO₂) • Oxid de ruteniu (IV) (RuO₂) • Dioxid de seleniu (SeO₂) • Dioxid de siliciu (SiO₂) • Dioxid de sulf (SO₂) • Dioxid de telur (TeO₂) • Dioxid de thoriu (ThO₂) • Dioxid de staniu (SnO₂) • Dioxid de titan (TiO₂) • Oxid de wolfram (IV) (WO₂) • Dioxid de uraniu (UO₂) • Oxid de vanadiu (IV) (VO₂) • Dioxid de zirconiu (ZrO₂)

Starea de oxidare +5	• Pentoxid de stibiu (Sb₂O₅) • Pentoxid de arsen (As₂O₅) • Pentoxid de diazot (N₂O₅) • Pentoxid de niobiu (Nb₂O₅) • Pentoxid de fosfor (P₂O₅) • Pentoxid de tantal (Ta₂O₅) • Oxid de vanadiu (V) (V₂O₅)

Starea de oxidare +6	Trioxid de crom (CrO₃) • Trioxid de molibden (MoO₃) • Trioxid de reniu (ReO₃) • Trioxid de seleniu (SeO₃) • Trioxid de sulf (SO₃) • Trioxid de telur (TeO₃) • Trioxid de wolfram (WO₃) • Trioxid de uraniu (UO₃) • Trioxid de xenon (XeO₃)

Starea de oxidare +7	Heptoxid de diclor (Cl₂O₇) • Oxid de mangan (VII) (Mn₂O₇) • Oxid de reniu (VII) (Re₂O₇) • Oxid de technețiu (VII) (Tc₂O₇)

Starea de oxidare +8	Tetroxid de osmiu (OsO₄) • Tetroxid de ruteniu (RuO₄) • Tetroxid de xenon (XeO₄) • Tetroxid de iridiu (IrO₄) • Tetroxid de hasiu (HsO₄)

Altele	Superoxid · Peroxid · Oxocarbon · Suboxidă · Oxianion · Ozonuri ·

Oxizii sunt sortați după stările de oxidare ale elementului Categorie:Oxizi