Eritroză
| Eritroză | |
 D-eritroză | |
 L-eritroză | |
| Identificare | |
|---|---|
SMILES C(C(C(C=O)O)O)O[1]  | |
| Număr CAS | 583-50-6 |
| PubChem CID | 94176 |
| Formulă chimică | C₄H₈O₄[1] |
| Masă molară | 120 u.a.m.[1] |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Eritroza este o tetroză cu formula chimică C4H8O4. Conține în moleculă o grupă aldehidă, așadar face parte din categoria aldozelor și este o aldotetroză. Izomerul răspândit în natură este D-eritroza.
Istoric
Eritroza a fost izolată pentru prima dată din revent în 1849, de către farmacistul francez Louis Feux Joseph Garot (1798-1869).[2] A fost denumită astfel datorită colorației roșiatice pe care o dă în prezența metalelor alcaline (ἐρυθρός = „roșu”).[3][4]
Importanță
Eritrozo-4-fosfatul este un compus intermediar în calea metabolică pentozo-fosfat.[5]
Prefixul „eritro-”, provenit de la denumirea acestei aldoze, este folosit în stereochimie pentru denumirea structurilor organice care conțin centre de chiralitate în mod analog cu eritroza, adică o orientare de tip anti.[6]
Vezi și
- Treoză
Referințe
- ^ a b c „Eritroză”, Erythrose (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ Obituary of Garot (1869) Journal de pharmacie et de chimie, 4th series, 9 : 472-473.
- ^ Garot (1850) "De la matière colorante rouge des rhubarbes exotiques et indigènes et de son application (comme matière colorante) aux arts et à la pharmacie" (On the red coloring material of exotic and indigenous rhubarb and on its application (as a coloring material) in the arts and in pharmacy), Journal de Pharmacie et de Chimie, 3rd series, 17 : 5-19. Erythrose is named on p. 10: "Celui que je propose, sans y attacher toutefois la moindre importance, est celui d'érythrose, du verbe grec 'ερυθραινω, rougir (1)." (The one [i.e., name] that I propose, without attaching any importance to it, is that of erythrose, from the Greek verb ερυθραινω, to redden (1).)
- ^ Wells, David Ames; Cross, Charles Robert; Bliss, George; Trowbridge, John; Nichols, William Ripley; Kneeland, Samuel (). Annual of Scientific Discovery. Boston: Gould, Kendall, and Lincoln. p. 211. Accesat în .
- ^ Kruger, Nicholas J; von Schaewen, Antje (iunie 2003). „The oxidative pentose phosphate pathway: structure and organisation”. Current Opinion in Plant Biology. 6 (3): 236–246. doi:10.1016/S1369-5266(03)00039-6. Accesat în .
- ^ Formulas Using Other Configurational Notations, W. Rausch, accesat 19 octombrie 2018
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
