Martin Heinrich Klaproth

Martin Heinrich Klaproth
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Wernigerode, Saxonia-Anhalt, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Berlin, Regatul Prusiei Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul din Dorotheenstadt[*]​ Modificați la Wikidata
CopiiHeinrich Julius Klaproth[*][[Heinrich Julius Klaproth (German orientalist)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Prusiei Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
farmacist
cadru didactic universitar[*]​
mineralog[*]​
om de știință
inventator Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBerlin[5]
Gdańsk[5]
Hanovra[5]
Quedlinburg[5]
Wernigerode[5] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană
limba latină[6] Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
PremiiMembru al Societății Regale[*]​  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Martin Heinrich Klaproth (n. 1 decembrie 1743 - d. 1 ianuarie 1817, Berlin) a fost un chimist și farmacist german, cel mai cunoscut pentru descoperirea a trei elemente chimice, uraniu (1789), zirconiu (1789) și ceriu (1803). Klaproth a fost și este considerat ca cel mai de seamă chimist german al timpului său.

Biografie

Farmacist

Klaproth s-a născut în Wernigerode. O mare parte a vieții sale și-a petrecut-o ca practician farmacist. După ce a fost asistent farmacist în Quedlinburg, Hanover, Berlin și Danzig, a revenit la Berlin, după decesul lui Valentin Rose (cel Bătrân), în 1771, ca manager al propriei sale afaceri.

Placă memorială în onoarea lui Klaproth; Dorotheenstädtischer Friedhof in Berlin.

Chimist și descoperitor

A contribuit foarte mult la dezvoltarea metodologiei chimiei analitice și mineralogiei. Deși a descoperit titaniul în 1791, independent de William Gregor, totuși descoperirea acestui metal este atribuită lui Gregor, datorită precedenței descoperirii acestuia.

Klaproth este creditat cu descoperirea uraniului, datorată studierii mineralului numit pitchblende.[7] În plus, a descoperit zirconiul și ceriul, aducându-și contribuția la izolarea și elucidarea diferenței dintre telur, stronțiu, ceriu și crom.

Diverse contribuții teoretice

Toate lucrările sale științifice, peste 200, au fost adunate de el însuși în Beiträge zur chemischen Kenntnis der Mineralkörper (5 volume, 1795–1810) și Chemische Abhandlungen gemischten Inhalts (1815). Klaproth a publicat, de asemenea și Chemisches Wörterbuch (1807–1810), respectiv a publicat și editat ca redactor o ediție revăzută a lucrării lui F. A. C. Gren Handbuch der Chemie (1806).

Recunoaștere

Klaproth a fost membru al Membri ai Academiei Prusace de Științe. În anul 1795 a fost ales ca membru (Fellow of the Royal Society) al celebrei Royal Society,[8], iar ulterior ca membru din străinătate a Academiei Regale de Științe a Suediei în 1804.

Alte date biografice

Craterul Klaproth de pe Lună este denumit în onoarea sa.

Fiul săum Julius, a fost un foarte cunoscut orientalist.[9]

Lucrări

  • Beiträge Zur Chemischen Kenntniss Der Mineralkörper . Vol. 1-5 . Rottmann, Berlin 1795-1810 Digital edition by the University and State Library Düsseldorf;
  • Chemisches Wörterbuch . Vol. 1-9 . Voss, Berlin 1807-1819 Digital edition by the University and State Library Düsseldorf și
  • Chemische Abhandlungen gemischten Inhalts . Nicolai, Berlin [u. a.] 1815 Digital edition by the University and State Library Düsseldorf

Alte articole

  • Listă de inventatori și descoperitori germani

Note

  1. ^ a b „Martin Heinrich Klaproth”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Martin Heinrich Klaproth, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b Martin Heinrich Klaproth, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Martin Heinrich Klaproth, Find a Grave, accesat în  
  5. ^ a b c d e Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  7. ^ Klaproth, M. H. (). „Chemische Untersuchung des Uranits, einer neuentdeckten metallische Substanz”. Chem. Ann. Freunde Naturl. (2): 387–403. 
  8. ^ „Library and Archive catalog”. Royal Society. Accesat în . [nefuncțională]
  9. ^ Walravens, H (). „Julius Klaproth. His Life and Works with Special Emphasis on Japan” (PDF). Japonica Humboldtiana. 10: 177–191. 

Referințe

[1]

Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.

  • Hoppe, G; Damaschun F; Wappler G (aprilie 1987). „[An appreciation of Martin Heinrich Klaproth as a mineral chemist]”. Pharmazie. 42 (4): 266–7. PMID 3303064. 
  • Sepke, H; Sepke I (august 1986). „[The history of physiologic chemistry in the first years of its existence at the Berlin University. Contributions of the chemist M. H. Klaproth and others]”. Zeitschrift für die gesamte Hygiene und ihre Grenzgebiete. 32 (8): 504–6. PMID 3535265. 
  • Rocchietta, S (februarie 1967). „[The pharmacist Martin Klaproth (1743-1817), pioneer of modern analytical chemistry, discoverer of uranium. On the 150th anniversary of his death]”. Minerva Med. 58 (13): 229. PMID 5336711. 
  • Dann, G E (iulie 1958). „[Scheele & Klaproth; a comparison.]”. Svensk farmaceutisk tidskrift. 62 (19-20): 433–7. PMID 13580811. 
  • Dann, G E (septembrie 1953). „[Contribution of Martin Heinrich Klaproth to the development of chemistry.]”. Pharmazie. 8 (9): 771–9. PMID 13120350. 
  • Walravens, H (). „Julius Klaproth. His Life and Works with Special Emphasis on Japan” (PDF). Japonica Humboldtiana. 10: 177–191. 

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Martin Heinrich Klaproth
  • Lista publicațiilor lui Klaproth Arhivat în , la Wayback Machine.
Control de autoritate
  1. ^ Martin Heinrich Klaproth, www.nndb.com