Masă solară
Masa solară sau masa Soarelui este mărime fizică, în același timp constantă astronomică[1] și unitate de masă a Sistemului astronomic de unități al Uniunii Astronomice Internaționale.[2] Masa solară este utilizată în astronomie și astrofizică pentru a compara masele stelelor și ale altor obiecte astronomice mari (de exemplu galaxii).
Ea este egală cu masa Soarelui și este de 332.946 de ori masa Pământului. Simbolul uzual și valoarea ei sunt:
Notații
Masa solară este în mod curent notată [3], notație compusă din litera M majusculă a alfabetului latin, inițială a cuvântului din engleză mass (masă), urmată, ca indice, de ☉, simbol astronomic al Soarelui.
Uneori este notată , iar alteori , îndeosebi în tabelul constantelor astronomice din The Astronomical Almanac.[1]
Definiție
Unitatea astronomică fiind definită în raport cu constanta gravitațională a Soarelui, Masa solară poate fi determinată pornind de la Unitatea astronomică (), a anului și constanta gravitațională ():
- .
Masa solară și alte obiecte astronomice
O masă solară este egală cu:
- 27.068.510 Mase lunare (ML)
- 332.946 Mase terestre (ME)
- 1.047,56 Mase joviane (MJ)
În ianuarie 2004, Stephen Eikenberry[4] de la Universitatea din California, a anunțat descoperirea celei mai masive stele observate până acum: LBV 1806-20. Este vorba de o stea tânără care are mai mult de 150 mase solare.
Valoare
Valoarea recomandată a Masei solare, bazată pe cele mai bune estimări, este publicată în fiecare an în The Astronomical Almanac.
În ediția din 2016[1], valoarea recomandată a Masei solare este:
- .
Ea este identică începând cu 2011[5][6][7][8][9], dată la care eroarea a fost introdusă.[10]
Valoarea de este cea propusă de E. M. Standish în 1998.[11]
Masa solară este de 332.946 de mase terestre.
Note
- ^ a b c (în engleză), Washington et Taunton: U.S. Government Printing Office et The U.K. Hydrographic Office Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) lire en ligne (accesat la 16 ianuarie 2016). - ^ „The IAU and astronomical units”.
- ^ Intrarea « masse solaire », în Taillet, Richard (2009 (al 2-lea éd.)), Dictionnaire de physique (în franceză), Bruxelles: De Boeck Université, ISBN 978-2-8041-0248-7 Verificați datele pentru:
|date=(ajutor), p. 341 (Citiți on line) - ^ Eikenberry, S.S.; Matthews, K; LaVine, J.L.; Garske, M.A.; Mu, D.; Jackson, M.A.; Patel, S.G.; Barry, D.J.; Colonno, M.R.; Houck, J. R.; Wilson, J.C; Corbel, S.; Smith, J.D. (noiembrie 2004). „Infrared Observations of the Candidate LBV 1806-20 & Nearby Cluster Stars”. The Astrophysical Journal. Volume 616, Issue 1: 506–518. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
- ^ „Selected Astronomical Constants, 2011”. Arhivat din original la 2017-07-30. Accesat în 21 septembrie 2014. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor). - ^ „Selected Astronomical Constants, 2012”. Arhivat din original la 2017-07-29. Accesat în 21 septembrie 2014. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor). - ^ „Selected Astronomical Constants, 2013”. Arhivat din original la 2017-07-30. Accesat în 21 septembrie 2014. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor). - ^ „Selected Astronomical Constants, 2014”. Arhivat din original la 2017-07-30. Accesat în 21 septembrie 2014. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor). - ^ „Selected Astronomical Constants, 2015”. Arhivat din original la 2015-07-17. Accesat în 16 ianuarie 2016. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor). - ^ „Selected Astronomical Constants, 2010”. Arhivat din original la 2017-07-30. Accesat în 21 septembrie 2014. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor). - ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Bibliografie
- I.-J. Sackmann, A. I. Boothroyd (). „Our Sun. V. A Bright Young Sun Consistent with Helioseismology and Warm Temperatures on Ancient Earth and Mars”. The Astrophysical Journal. 583 (2): 1024–1039. arXiv:astro-ph/0210128
. Bibcode:2003ApJ...583.1024S. doi:10.1086/345408.
 | Portal astronomie |
| |||||||||||||||||||||||||||||||
