Passiflora

Passiflora
Passiflora caerulea, Mburucuyá.
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Subclasă: Rosidae
Fabidae
Ordin: Malpighiales
Familie: Passifloraceae
Subfamilie: Passifloroideae
Trib: Passifloreae
Gen: Passiflora
L., Sp. Pl., vol. 2, p. 955, 1753[1]
Subgenuri
  • Astrophea
  • Deidamioides
  • Decaloba
  • Passiflora
Sinonime
  • Anthactinia Bory ex M.Roem.
  • Asephananthes Bory
  • Astrophea Lam. ex M.Roem.
  • Baldwinia Raf.
  • Ceratosepalum Oerst.
  • Cieca Medik.
  • Decaloba M.Roem.
  • Disemma Labill.
  • Granadilla Mill.
  • Hollrungia K.Schum.
  • Monactineirma Bory
  • Murucuja Medik.
  • Pentaria M.Roem.
  • Poggendorffia H.Karst.
  • Tacsonia Juss.
  • Tetrapathaea (DC.) Rchb.
  • Tetrastylis Barb.Rodr.
Modifică text Consultați documentația formatului

Passiflora este un gen ce conține aproximativ 550 de specii de plante cu flori din familia Passifloraceae. Sunt specii agățătoare, unele fiind arbuști iar altele arbori, lemnoase sau erbacee. Cea mai cunoscută specie este Passiflora edulis, fructul pasiunii.

Specii

Utilizări medicale

Unele specii aparținând genului Passiflora au fost analizate științific pentru determinarea utilității lor medicinale.[1] Într-un studiu din 2001 vizând metode de tratament ale tulburărilor de anxietate generalizată, extractul de Passiflora incarnata a prezentat o activitate comparabilă cu cea a oxazepamului, dar cu efecte adverse mai de scurtă durată.[2]

Compoziție chimică

Crizina, o flavonă întâlnită în Passiflora caerulea
Harmanul, un alcaloid din specii de Passiflora

Multe specii din genul Passiflora conțin alcaloizi derivați de beta-carbolină de tip harman[1][3][4] unii dintre aceștia fiind inhibitori ai MAO. Florile și fructele conțin acești compuși în urme, însă frunzele și rădăcinile au un conținut mai ridicat.[4] Cel mai comun alcaloid este harmanul, împreună cu harmalina, harmalolul, harmina și harmolul.[1][3] Speciile despre care se cunoaște că au în compoziție acești alcaloizi sunt: P. actinea, P. alata, P. alba, P. bryonioides, P. caerulea, P. capsularis, P. decaisneana, P. edulis (fructul pasiunii), P. eichleriana, P. foetida, P. incarnata (floarea patimilor), P. quadrangularis, P. suberosa, P. subpeltata și P. warmingii.[1][3]

Note

  1. ^ a b c d Duke, James A. [2008]: Dr. Duke's Phytochemical and Ethnobotanical Databases – Passiflora spp. Accesat pe 20 august 2019.
  2. ^ Akhondzadeh, S. (octombrie 2001). „Passionflower in the treatment of generalized anxiety: a pilot double-blind randomized controlled trial with oxazepam”. Journal of Clinical Pharmacy and Therapeutics. 26 (5): 363–367. doi:10.1046/j.1365-2710.2001.00367.x. 
  3. ^ a b c Passion Flower Drugs.com (2008)
  4. ^ a b Medicinal Plants of North America: A Field Guide de Jim Meuninck, p. 38,

Legături externe

Materiale media legate de Passiflora la Wikimedia Commons

  • „Passiflora” în Dicționar dendrofloricol la DEX online
Identificatori taxonomici
  • Wikidata: Q161185
  • Wikispecies: Passiflora
  • APDB: 193454
  • EoL: 38402
  • EPPO: 1PAQG
  • FloraBase: 21795
  • FNA: 124132
  • FoC: 124132
  • GBIF: 2874172
  • GRIN: 8936
  • iNaturalist: 51452
  • IPNI: 328300-2
  • IRMNG: 1042033
  • ITIS: 22219
  • NBN: NHMSYS0000461533
  • NCBI: 3684
  • NZOR: 5e5c1ba5-2374-4ef3-92ec-907b675f0c44
  • PLANTS: PASSI
  • Plazi: E714AE2A-1147-D018-7181-2527E4D5344D
  • POWO: urn:lsid:ipni.org:names:328300-2
  • Tropicos: 40002275
  • uBio: 5866220
  • WoRMS: 415781