Perilen
| Perilen | |
 | |
 | |
 | |
| Nume IUPAC | Perilen |
|---|---|
| Alte denumiri | peri-dinaftalină dibenzo[de,kl]antracen |
| Identificare | |
SMILES c1ccc5cccc4c5c1c2cccc3cccc4c23 | |
| Număr CAS | 198-55-0 |
| ChEMBL | CHEMBL1797415 |
| PubChem CID | 9142 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | C20H12 |
| Aspect | cristale aurii |
| Masă molară | 252,31 g/mol |
| Starea de agregare | solidă |
| Punct de topire | 276-279 °C |
| Punct de fierbere | 350 °C - 400 °C |
| Fraze S | S22, S24/25 |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Perilenul[1] este o hidrocarbură aromatică policiclică cu formula chimică C20H12, care formează cristale aurii, cu o fluorescență albastră. Compusul sau derivații săi ar putea fi cancerigeni, și se crede că ar fi un poluant periculos.
Obținere
Perilenul se obține prin încălzirea naftalinei cu clorură de aluminiu, la 140 °C. Reacția a fost descoperită de R. Scholl în 1910.
Structură
Molecula de perilen este formată din două molecule de naftalină conectate prin două legături de C-C în pozițiile 1 și 8. Toți atomii de carbon din molecula perilenului se află în starea de hibridizare sp2. Structura perilenului a fost intens sutdiată cu ajutorul cristalografiei cu raze X.[2]
Referințe
- ^ Date despre compus de la Sigma-Aldrich Accesat pe 22 aprilie 2014
- ^ Donaldson, D. M.; Robertson, J. M.; White, J. G. (). „The crystal and molecular structure of perylene”. Proceedings of the Royal Society A. 220 (1142): 311–321. doi:10.1098/rspa.1953.0189. JSTOR 99329. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Bibliografie
- C.D.Nenițescu Chimie Organică, vol. I, ediția a VII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1973, pag. 368
| |||||||||||||||||
