Glosar de geometrie

Prezentul glosar de geometrie conține termeni din domeniul geometriei și a altor domenii conexe ca: trigonometrie, geometrie analitică, geometrie sferică, geometrie proiectivă, teoria curbelor. Pentru celelalte domenii ale matematicii, ca algebra și analiza matematică, vedeți celelalte glosare din categoria: Glosare de matematică.

Cuvintele subliniate prin italice au explicații la cuvintele „titlu” din această pagină.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

0–9

  • 0- - figură geometrică zerodimensională (cu 0 dimensiuni).
  • 0-față - față zerodimensională = punct.
  • 0-spațiu - spațiu zerodimensional.
  • 1- - figură geometrică unidimensională (cu 1 dimensiune).
  • 1-față - față unidimensională = segment de dreaptă.
  • 1-fațetă - fațetă unidimensională = segment de dreaptă, parte a unei 1-fețe.
  • 1-gon - poligon unidimensional, realizabil doar în spațiul proiectiv.
  • 1-sferă - sferă unidimensională = cerc.
  • 1-spațiu - spațiu unidimensional.
  • 11-celule - 4-politop abstract cu 11 celule.
  • 120-celule - 4-politop cu 120 de celule = dodecaplex.
  • 120-celule icosaedric - politop Schläfli–Hess cu 120 de celule icosaedrice.
  • 16-celule - 4-politop cu 16 celule = 4-ortoplex.
  • 2- - figură geometrică bidimensională (cu 2 dimensiuni).
  • 2-față - față bidimensională = față în sens comun a unui poliedru.
  • 2-fațetă - fațetă bidimensională, parte a unei 2-fețe.
  • 2-gon - poligon.
  • 2-sferă - suprafața bidimensională a unei bile.
  • 2-spațiu - spațiu bidimensional.
  • 24-celule - 4-politop cu 24 de celule = octaplex.
  • 25 de cercuri mari ale octaedrului sferic - aranjament de 25 de cercuri mari aflate în simetrie octaedrică.
  • 3- - figură geometrică tridimensională (cu 3 dimensiuni).
  • 3-față - față tridimensională = celulă a unui politop.
  • 3-fațetă - fațetă tridimensională, parte a unei 3-fețe.
  • 3-edru - poliedru.
  • 3-sferă - „suprafața” tridimensională a unui 4-politop sferic.
  • 3-spațiu - spațiu tridimensional.
  • 4-cub - hipercub cvadridimensional = tesseract = 8 celule.
  • 4-politop - politop cvadridimensional.
  • 4-ortoplex - ortoplex cvadridimensional = 16-celule.
  • 4-simplex - simplex cvadridimensional = 5-celule.
  • 4-spațiu - spațiu cvadridimensional.
  • 5-celule - 4-politop cu 5 celule = pentatop = 4-simplex.
  • 57-celule - 4-politop abstract cu 57 celule.
  • 600-celule - 4-politop cu 600 de celule = tetraplex.
  • 8-celule - 4-politop cu 8 celule = tesseract.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

A

- prima coordonată carteziană (cea orizontală), care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu;
- distanța, pe o axă orientată, de la origine până la un punct dat.
  • afix - punct reprezentând un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene.
  • algoritmul Graham - metodă de obținere în informatică a anvelopei convexe a unei mulțimi de puncte dintr-un plan.
  • alternare - operație aplicată unui poligon, poliedru, politop sau pavare, care elimină vârfuri alternativ.
  • amplitudine - distanță care separă punctele extreme ale unui arc de curbă.
  • aplicarea ariilor - metodă de rezolvare, cu ajutorul ariilor patrulaterelor simple, a unor probleme cu ecuații.
  • anizogon - care are muchii inegale.
Drepte antiparalele ( l 1 {\displaystyle l_{1}\,} și l 2 {\displaystyle l_{2}\,} în raport cu m 1 {\displaystyle m_{1}\,} și m 2 {\displaystyle m_{2}\,} ).
- (despre perechi de drepte) situate astfel încât punctele în dreptele unei perechi intersectează dreptele celeilalte perechi să fie vârfurile unui patrulater inscriptibil;
- (despre vectori sau despre drepte orientate) paralele și de sensuri opuse.
  • antiparalelogram - patrulater concav cu două laturi egale și paralele; contraparalelogram.
  • antipodară - curbă (C') a cărei podară în raport cu un punct P este o curbă dată (C).
  • antipol - simetricul, în raport cu centrul unei conice, al polului unei drepte în raport cu acea dreaptă.
  • antipolară - polară, în raport cu o conică, a simetricului unui punct în raport cu centrul conicei respective.
  • antipozi - pereche de puncte diametral opuse pe o sferă.
  • antiprismă - poliedru asemănător cu prisma, însă cu fețele laterale triunghiuri alternante.
  • antisimetric - care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, dobândește proprietăți opuse celor inițiale.
  • apeirogon - poligon cu un număr infinit de laturi.
  • apeiroedru - poliedru cu un număr infinit de fețe.
  • apeiroedru regulat - apeiroedru având fie fețele, fie figura vârfului poligoane strâmbe.
  • apeirotop - politop cu un număr infinit de fețe.
  • aplatizare - măsură a contracției unui cerc sau a unei sfere de-a lungul unui diametru pentru a forma o elipsă, respectiv un sferoid.
  • apotemă:
- (pentru un poligon regulat) segmentul de dreaptă care unește centrul poligonului cu mijlocul unei laturi;
- segment de dreaptă care unește vârful unei piramide regulate cu mijlocul unei laturi a bazei;
- (pentru un trunchi de piramidă regulată) segmentul care unește mijloacele a două laturi ale poligoanelor bazelor, de pe o aceeași față laterală.
  • aranjamentul fețelor - set de fețe descris prin poziția lor relativă în spațiu.
  • aranjamentul laturilor - set de laturi descris prin poziția lor relativă în spațiu.
  • aranjamentul vârfurilor - set de puncte descris prin poziția lor relativă în spațiu.
  • arc - porțiune dintr-o curbă, delimitată de două puncte ale acesteia.
  • arc de cerc - porțiune din circumferința unui cerc.
  • arc capabil de un unghi dat - locul geometric al punctelor dintr-un semiplan din care un segment se vede sub un unghi constant.
  • areolar - referitor la arie.
  • argument - unghiul dintre semiaxa reală și dreapta care unește originea cu afixul unui număr complex, măsurat în sens trigonometric direct.
  • arie - măsura unei suprafețe.
  • armonograf - aparat mecanic cu ajutorul căruia se pot obține serii de curbe cu aspect grafic armonios, inedit.
Figuri geometrice asemenea
  • asemănare - corespondență biunivocă între punctele M {\displaystyle M} ale unei figuri F {\displaystyle {\mathcal {F}}} și punctele M ′ {\displaystyle M'} ale unei figuri F ′ {\displaystyle {\mathcal {F}}'} astfel încât raportul dintre distanța a două puncte oarecare ale figurii F {\displaystyle {\mathcal {F}}} și distanța dintre punctele omoloage ale figurii F ′ {\displaystyle {\mathcal {F}}'} să fie constant (sinonim: similitudine).
  • asimptotă - dreaptă asociată unei curbe care are proprietatea că distanța de la dreaptă la un punct variabil al curbei tinde către zero când punctul se deplasează pe curbă spre infinit.
  • asociaedru - realizare geometrică a unei latice Tamari.
  • astroidă - curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc fix cu raza de patru ori mai mare; este o hipocicloidă particulară cu patru colțuri.
  • axa mare a unei elipse - cel mai lung diametru al acestei conice.
  • axă:
- dreaptă pe care se consideră un sens de parcurs (sinonim: dreaptă orientată);
- dreaptă care delimitează părțile simetrice ale unei figuri geometrice plane sau în spațiu.
  • axă a absciselor - (pe o diagramă în sistemul de coordonate rectangulare) axa de coordonate de-a lungul căreia variabila independentă ia valori crescătoare de la stânga la dreapta.
  • axă a ordonatelor - (pe o diagramă în sistemul de coordonate rectangulare) axa de coordonate după direcția căreia o funcție ia valori crescătoare de jos în sus.
  • axă a numerelor - dreaptă prevăzută cu un punct de origine, de la care se continuă imaginar spre + ∞ {\displaystyle +\infty } și − ∞ {\displaystyle -\infty } , pe această aflându-se toate numerele reale.
  • axă a unei elipse - dreaptă care unește cele două focare.
  • axă a unei piramide - dreaptă care unește vârful și mijlocul bazei.
  • axă a unei prisme - dreaptă care unește centrele celor două baze.
  • axă de rotație - o dreaptă, teoretică sau reală, în jurul căreia se rotește un punct, o linie (sau curbă), o suprafață, un volum sau orice alt element din dimensiuni superioare.
  • axă de simetrie - dreaptă față de care o figură geometrică este simetrică, de exemplu: diametrul unui cerc.
  • axă mediană - mulțimea tuturor punctelor care au mai mult de un punct „cel mai apropiat” de pe frontiera obiectului.
Axa radicală a două cercuri.
  • axă radicală a două cercuri - locul geometric al punctelor care au puteri egale față de cele două cercuri.
  • axe de coordonate - axe concurente pe care se măsoară pornind de la punctul lor de intersecție (origine), câte un segment, pentru a determina poziția unui punct.
- metodă de obținere a proiecției obiectelor din spațiu pe un plan (plan axonometric); proiecția poate fi ortogonală sau oblică;
- disciplină care are ca obiect studiul reprezentărilor axonometrice.
  • azimut - una dintre coordonatele unui punct; astfel, în coordonate polare este unghiul format de raza vectoare cu axa absciselor, iar în coordonate sferice unghiul pe care îl formează raza vectoare cu axa verticală.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

B

  • balastru - compas folosit la trasarea de cercuri mari, format dintr-un braț cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion.
  • balustru - compas folosit la trasarea de cercuri foarte mici.
  • baricentru - punctul de intersecție a medianelor unui triunghi.
Baza unei piramide
  • bază - una din laturile unui triunghi ori ale unui paralelogram sau una dintre fețele unui poliedru, care se reprezintă în poziție orizontală și se ia ca referință.
  • bicentric - care are două centre.
  • bicupolă - poliedru format din două cupole conectate prin bazele lor mari.
  • bicupolă triunghiulară giroalungită - poliedru Johnson format prin inserarea unei antiprisme hexagonale între jumătățile unei ortobicupole triunghiulare sau a unui cuboctaedru.
  • bicupolă pătrată giroalungită - poliedru Johnson format prin inserarea unei antiprisme octogonale între jumătățile unei ortobicupole pătrate sau a unei girobicupole pătrate.
  • bicupolă pentagonală giroalungită - poliedru Johnson format prin inserarea unei antiprisme decagonale între jumătățile unei ortobicupole pentagonale sau a unei girobicupole pentagonale.
  • bilateral - care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice; care este așezat la dreapta și la stânga unei axă de simetrie.
  • bimediană - segment de dreaptă care unește, într-un patrulater, mijloacele a două laturi opuse, ori, într-un tetraedru, mijloacele a două muchii opuse.
  • bilunulăbirotondă - poliedru Johnson cu 26 de fețe.
  • binormală - dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe și este perpendiculară pe planul osculator al acesteia.
  • bipiramidă - poliedru format din două piramide unite prin bazele lor.
  • biraport - vezi raport anarmonic.
  • birotondă - poliedru format din două rotonde lipite pe bazele mari.
  • bisectoare - dreaptă dusă din vârful unui unghi, care îl divide în două unghiuri congruente; vezi și plan bisector.
  • bisectoarei. teorema ~ - într-un triunghi, o bisectoare determină pe latura opusă segmente proporționale cu laturile triunghiului.
  • bisfenocingulum - poliedru Johnson cu 24 de fețe.
  • bisfenoid - tip de tetraedru cu fețele triunghiuri isoscele congruente.
  • bisimetric - care prezintă două plane de simetrie.
  • bitangentă - dreaptă tangentă la curbe sau figuri geometrice în două puncte diferite.
  • bitrunchi - poliedru ale cărui vârfuri sa află în trei plane paralele.
  • bitrunchiere - trunchiere a unui politop dincolo de rectificare.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

C

  • cadran - fiecare dintre unghiurile drepte formate de două drepte perpendiculare.
  • cadrilater - vezi patrulater.
  • calcul grafic - calcul numeric efectuat cu ajutorul construcțiilor geometrice.
  • caleidociclu = poliedru flexibil format din tetraedre conectate într-o structură în formă de inel.
  • calotă sferică - porțiune din sferă situată de o parte a unui plan care taie sfera.
  • cantelare - operație care teșește laturile și vârfurile unui politop regulat.
  • cardioidă - curbă în formă de inimă, descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește, fără alunecare, pe un cerc fix din același plan; este o epicicloidă particulară, un caz particular al melcului lui Pascal.
  • catetă - fiecare din laturile unghiului drept ale unui triunghi dreptunghic.
  • Cauchy, teorema lui ~ - teoremă care afirmă că politopurile convexe în trei dimensiuni cu fețe corespondente congruente trebuie să fie congruente unul cu celălalt.
  • cavalier - vezi: perspectivă cavalieră, plan cavalier.
  • celulă - 3-față a unui politop 4-dimensional sau a unei teselări 3-dimensionale, sau din dimensiuni superioare.
  • centimetru - măsură subdivizionară de lungime, care reprezintă a suta parte dintr-un metru.
  • centru:
- punct care are numite proprietăți importante în raport cu o figură geometrică; exemple: centrul unui cerc, centrul de greutate al unui triunghi; vezi și mijloc;
- punct în raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeași distanță.
  • centru de simetrie - punct în raport cu care punctele unei figuri geometrice se asociază în perechi simetrice.
  • cerc - locul geometric al punctelor dintr-un plan egal depărtate de un punct fix din acel plan, numit centrul cercului.
  • ceviană - dreaptă din planul unui triunghi care trece printr-un vârf al acestuia.
  • chiralitate - proprietatea unei figuri geometrice care nu poate fi suprapusă peste imaginea sa în oglindă numai prin rotații și translații.
  • cicloidă - curbă plană descrisă de un punct dat al unui cerc mobil care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă fixă situată în planul cercului.
  • ciclometrie - tehnica măsurării unui cerc.
  • ciclometru - instrument pentru măsurarea cercurilor.
  • cilindru:
- suprafață descrisă de o dreaptă (numită generatoare) care se deplasează paralel cu ea însăși, sprijinindu-se pe o curbă (numită directoare);
- corp geometric mărginit de o suprafață cilindrică cu o curbă directoare închisă și de două plane paralele.
  • cilindru circular - cilindru cu bazele în cercuri.
  • circumferențiar - tip de compas pentru trasarea cercurilor.
  • circumferință - linie împrejmuitoare a unui figuri geometrice, a unui loc de formă (relativ) rotundă (în special cerc); lungime a conturului acelei figuri.
  • circumscriere - construcție a unei o figuri geometrice circumscrise; trasare a unui cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon.
  • circumscris -(despre figuri geometrice) mărginit, delimitat de o altă figură geometrică; (despre poligoane) cu toate laturile tangente la un cerc dat.
  • cisoidă - curbă de gradul al treilea (cubică), loc geometric al punctelor M {\displaystyle M} de pe o secantă variabilă care trece printr-un punct fix O {\displaystyle O} din planul a două curbe b 1 , b 2 {\displaystyle b_{1},b_{2}} pe care le intersectează în punctele N {\displaystyle N} , respectiv P {\displaystyle P} , astfel încât O M ¯ = N P ¯ . {\displaystyle {\overline {OM}}={\overline {NP}}.}
  • cisoida lui Diocle - cisoidă particulară care se obține unind punctele M {\displaystyle M} situate pe o secantă variabilă la un cerc care trece printr-un punct fix O {\displaystyle O} de pe acest cerc și care intersectează cercul într-un alt punct N {\displaystyle N} , iar tangenta dusă în punctul A {\displaystyle A} diametral opus lui O {\displaystyle O} o intersectează în punctul P {\displaystyle P} , astfel încât O M ¯ = N P ¯ . {\displaystyle {\overline {OM}}={\overline {NP}}.}
  • clotoidă - curbă plană a cărei curbură într-un punct e proporțională cu lungimea arcului care are originea într-un punct fix al curbei și extremitatea în punctul considerat.
  • coardă - segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe.
  • codimensiune (într-un spațiu vectorial E, a unui subspațiu al său F) - concept din geometria algebrică definit prin: codim E ⁡ ( F ) = dim ⁡ ( E / F ) {\displaystyle \operatorname {codim} _{E}(F)=\dim(E/F)}
  • coeficient unghiular (al unei drepte) - tangenta trigonometrică a unghiului u ( u < 180 o ) {\displaystyle (u<180^{o})} cu care trebuie rotită axa Ox, în sens direct, pentru a o suprapune peste o paralelă la dreapta dată (sinonim: pantă).
  • coliniar - (despre puncte) situate pe aceeași dreaptă.
  • colorare arhimedică - colorare a unei figuri a vârfului repetată într-un aranjament periodic.
  • colorare uniformă - proprietate a unei figuri uniforme (pavare uniformă sau poliedru uniform) care este colorată pentru a fi figură izogonală (tranzitivă pe vârfuri).
  • comensurabilitate - proprietatea a două lungimi de segment de a avea raportul un număr rațional; de exemplu, latura și diagonala unui pătrat sunt incomensurabile.
  • compas - instrument folosit la trasarea de cercuri sau de arce de cerc.
  • complementar - unghiul sau arcul care, împreună cu un unghi sau cu un arc dat, formează un unghi sau un arc de 90 ∘ . {\displaystyle 90^{\circ }.}
  • compunere - (a doi vectori) operație de determinare a rezultantei a mai mulți vectori cu ajutorul regulii paralelogramului sau a poligonului.
  • compus de cinci cuboctaedre - compus poliedric regulat format din cinci cuboctaedre.
  • compus de cinci cubohemioctaedre - compus poliedric uniform format din cinci cubohemioctaedre.
  • compus de cinci cuburi - compus poliedric regulat format din cinci cuburi.
  • compus poliedric - figură geometrică formată din două sau mai multe poliedre.
  • compus poliedric regulat - compus poliedric la care grupul de simetrie al compusului acționează tranzitiv pe vârfurile și fețele compusului.
  • compus poliedric uniform - compus poliedric la care grupul de simetrie al compusului acționează tranzitiv pe vârfurile compusului.
  • compus politopic - figură geometrică formată din două sau mai multe politopuri.
  • compusul Bakos - v. compus de patru cuburi.
  • con:
- suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior;
- corp geometric mărginit de o asemenea suprafață și de un plan.
  • con circular drept - con circular a cărui înălțime trece prin centrul cercului de bază.
  • concavitate - proprietate a unei figuri gometrice de a nu fi convexă (adică există segmente dintre două puncte ale figurii care nu se află în întregime în interiorul figurii).
  • concentrice - despre două sau mai multe figuri geometrice, care au același centru.
  • conciclice - (despre puncte) care sunt situate pe un cerc.
  • concoidă - curbă obținută dintr-o curbă plană r {\displaystyle r} , luând pe fiecare dreaptă d {\displaystyle d} , care trece printr-un punct fix O {\displaystyle O} , un segment dat l {\displaystyle l} , cu mijlocul la intersecția lui d {\displaystyle d} cu r {\displaystyle r} ; când curba r {\displaystyle r} este o dreaptă, se obține concoida lui Nicomede.
  • concurență - relația dintre două sau mai multe drepte sau plane care au un punct sau o dreaptă comună.
  • congruență - relația dintre două figuri geometrice care se pot transforma dintr-una în cealaltă printr-o izometrie.
  • conică - curbă obținută ca secțiune plană a unui con circular; este reprezentată printr-o ecuație de gradul al doilea și poate fi: elipsă, parabolă, hiperbolă.
  • conjectura de împachetare a lui Ulam - conjectură despre cea mai mare densitate de împachetare a corpurilor solide identice în spațiul euclidian tridimensional.
  • conoid - suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan (plan director) și se sprijină pe o dreaptă fixă (dreaptă directoare) și pe o curbă fixă (curbă directoare).
  • conoid circular drept - conoid la care dreapta directoare este axa Oz, planul director este planul xOy, iar curba directoare este cercul: { x 2 + z 2 − r 2 = 0 y = a {\displaystyle {\begin{cases}x^{2}+z^{2}-r^{2}=0\\y=a\end{cases}}} (sinonim: conoidul lui Wallis, pană conică).
  • conoid drept - conoid la care dreapta directoare este perpendiculară pe planul director.
  • conoidul lui Wallis - vezi conoid circular drept.
  • construcția Wythoff - metodă de construire a unui poliedru uniform sau a unei pavări plane prin oglindiri.
  • construcție cu rigla și compasul - operația de construire a unei figuri geometrice numai cu rigla și compasul
  • contraparalelogram - vezi antiparalelogram.
  • contur - linie închisă care mărginește un domeniu plan sau situat pe o suprafață.
  • contur aparent:
- linia de contact a unui corp cu conul ale cărui generatoare sunt tangente la suprafața corpului și al cărui vârf este considerat în același punct cu ochiul observatorului;
- linia de contact a unui corp cu cilindrul circumscris ale cărui generatoare sunt paralele cu o direcție dată.
  • convexitate - proprietate a unei figuri gometrice prin care orice segment dintre două puncte ale figurii se află în întregime în interiorul figurii.
  • coordonate - numere care caracterizează poziția unui punct în spațiu față de un sistem de referință ales.
- coordonate raportate la un sistem de referință format dintr-un număr de drepte concurente egal cu numărul dimensiunilor spațiului respectiv;
- numerele reale care exprimă mărimea coordonatelor unui punct.
- (în plan) coordonatele curbilinii formate din distanța r {\displaystyle r} (raza vectoare) de la un punct fix O {\displaystyle O} (originea) până la punctul considerat și unghiul ϑ {\displaystyle \vartheta } (unghi polar), pe care îl face dreapta care unește aceste două puncte, cu o dreaptă fixă O x , {\displaystyle Ox,} aleasă convențional și care trece prin origine, măsurat în sensul de la dreapta fixă la raza vectoare;
- (în spațiu) coordonate curbilinii formate din raza vectoare r {\displaystyle r} , longitudinea ϑ {\displaystyle \vartheta } față de un plan x O z {\displaystyle xOz} , luat ca plan meridian, și latitudinea φ {\displaystyle \varphi } (sau complementul ei, colatitudinea) față de planul x O y {\displaystyle xOy} , luat ca ecuator.
  • coordonate sferice - sistem de coordonate format din: distanța radială dintre un punct și o origine fixată, unghiul zenit față de axa pozitivă z {\displaystyle z} și unghiul azimut față de axa pozitivă x . {\displaystyle x.}
  • coplanare - (despre figuri geometrice) care sunt situate în același plan.
  • coroană circulară - suprafață cuprinsă între două circumferințe concentrice.
  • corp convex - figură geometrică în spațiul tridimensional, având proprietatea ca o dată cu două puncte ale sale să conțină întregul segment care unește aceste puncte.
  • corp geometric - denumire uzuală pentru corpurile din geometrie, ca: piramida, conul, cubul, sfera etc.
  • cosecantă - funcție trigonometrică periodică, reciproca funcției sinus.
  • cosinus - funcție trigonometrică egală cu segmentul O M ′ {\displaystyle OM'} , proiecția pe un diametru A A ′ {\displaystyle AA'} al cercului trigonometric, ales ca diametru-origine a arcelor, a razei de cerc O M {\displaystyle OM} corespunzătoare extremității M {\displaystyle M} a arcului de cerc subîntins de unghiul x . {\displaystyle x.}
  • cosinus director - cosinusul unghiului dintre un vector și o axă de coordonate.
  • cosinusului, teorma ~ - cosinusul unui unghi al unui triunghi este egal cu raportul dintre diferența sumei pătratelor laturilor alăturate cu pătratul laturii opuse unghiului și dublul produsului laturilor alăturate.
- a treia coordonata carteziană;
- înălțimea unui punct față de o suprafață de referință.
  • cub - corp geometric cu șase fețe pătrate egale, cu 12 muchii egale și cu 8 unghiuri triedrice dreptunghice.
  • cub Hilbert - hipercub infinit dimensional cu topologie compactă.
  • cub snub - poliedru arhimedic cu 38 de fețe.
  • cub trunchiat - poliedru arhimedic cu 14 fețe.
  • cub trunchiat augmentat - poliedru Johnson obținut dintr-un cub trunchiat prin adăugarea unei cupole pătrate pe una din fețele sale octogonale.
  • cub trunchiat biaugmentat - poliedru Johnson obținut dintr-un cub trunchiat prin adăugarea a două cupole pătrate pe două din fețele sale octogonale opuse.
  • cub unitar - cub cu lungimea laturii egală cu 1 unitate.
  • cub unitate - cub unitar cu un vârf în origine și celelalte în primul octant.
  • cubică - curbă plană sau în spațiu pe care orice dreaptă din plan, respectiv orice plan din spațiu o intersectează în trei puncte; punctele pot fi distincte, confundate sau aruncate la infinit.
  • cuboctaedru - poliedru arhimedic cu 14 fețe.
  • cuboid - hexaedru convex cu topologia cubului.
  • cupolă - poliedru format din două poligoane, unul cu de două ori mai multe laturi decât celălalt, unite printr-o bandă alternantă de triunghiuri isoscele și dreptunghiuri.
  • cupolărotondă pentagonală giroalungită - poliedru Johnson format dintr-o poliedru format prin inserarea unei antiprisme decagonale între cele două jumătăți ale unei ortocupolerotonde pentagonale sau a unei girocupolerotonde pentagonale.
  • curbă - figură geometrică cu o singură dimensiune.
  • curbă algebrică - curbă ale cărei puncte au coordonate carteziene care verifică o ecuație algebrică.
  • curbă convexă - (în plan) curbă care mărginește un domeniu convex.
  • curbă de nivel - mulțime în care o funcție ia o anumită valoare constantă.
  • curbă directoare - curbă pe care alunecă dreapta directoare care generează o suprafață cilindrică sau conică.
  • curbă plană - curbă aflată într-un plan.
  • curbă strâmbă - curbă în spațiu, care nu este situată complet într-un plan.
  • curbură - mărime inversă razei de curbură într-un punct al unei curbe.
  • curbură constantă - noțiune din geometria diferențială, caracterizând geometria locală a unei varietăți printr-un singur număr, constant.
  • curbură geodezică - mărime care indică cât de departe este o curbă de a fi o geodezică.
  • cvadratură - operația de construire numai cu rigla și compasul a unui pătrat care să aibă aria egală cu cea a unei figuri geometrice date.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

D

  • decaedru - poliedru cu zece fețe.
  • decagon - poligon cu zece laturi.
  • decagramă - poligon stelat regulat cu zece laturi.
  • decomino - poliomino format din 10 pătrate egale conectate latură la latură.
  • deficit unghiular - diferența care trebuie adăugată unor unghiuri, într-un plan din spațiul euclidian, pentru a se ajunge la valoarea așteptată de 360° sau 180°.
  • degenerare - caz limită în care o figură geometrică devine o figură din altă clasă.
  • deltaedru - poliedru la care toate fețele sunt triunghiuri echilaterale.
  • densitate - numărul de înfășurări ale frontierei unui politop în jurul centrului său.
  • densitate de împachetare - fracțiunea spațiului umplut într-o împachetare.
  • deplasare - automorfism izometric al unui spațiu metric.
  • diagramă de stelare - diagramă bidimensională în planul unei fețe a unui poliedru, arătând dreptele unde celelalte plane ale fețelor se intersectează cu aceasta.
  • digon - poligon cu două laturi.
  • direcție - vezi orientare.
  • disfenoid - vezi bisfenoid.
  • distanță Cebîșev - metrică definită într-un spațiu vectorial unde distanța dintre doi vectori este valoarea cea mai mare dintre diferențele dintre ei de-a lungul oricărei coordonate.
  • distanța de la un punct la o dreaptă - lungimea segmentului dintre un punct și piciorul perpendicularei dusă prin punct la dreaptă.
  • distanța de la un punct la un plan - lungimea segmentului dintre un punct și piciorul perpendicularei dusă prin punct la plan.
  • distanță euclidiană - distanța dintre două puncte (într-un spațiu euclidian n-dimensional) date prin coordonatele carteziene ( x 1 , x 2 , ⋯ x n ) , ( y 1 , y 2 , ⋯ y n ) {\displaystyle (x_{1},x_{2},\cdots x_{n}),(y_{1},y_{2},\cdots y_{n})} și având formula d = ( x 1 − y 1 ) 2 + ( x 2 − y 2 ) 2 + ⋯ + ( x n − y n ) 2 {\displaystyle d={\sqrt {(x_{1}-y_{1})^{2}+(x_{2}-y_{2})^{2}+\cdots +(x_{n}-y_{n})^{2}}}} .
  • distanță Manhattan - metrică diferită de distanța euclidiană, egală cu suma diferențelor absolute ale coordonatelor carteziene ale celor două puncte.
  • distanță Minkowski - distanța dintre două puncte (într-un spațiu euclidian n-dimensional) date prin coordonatele carteziene ( x 1 , x 2 , ⋯ x n ) , ( y 1 , y 2 , ⋯ y n ) {\displaystyle (x_{1},x_{2},\cdots x_{n}),(y_{1},y_{2},\cdots y_{n})} și având formula d = ( | x 1 − y 1 | p + | x 2 − y 2 | p + ⋯ + | x n − y n | p ) 1 p {\displaystyle d=\left(|x_{1}-y_{1}|^{p}+|x_{2}-y_{2}|^{p}+\cdots +|x_{n}-y_{n}|^{p}\right)^{\frac {1}{p}}} .
  • distanță unghiulară - unghiul format de două puncte ale unui cerc, vârful unghiului fiind centrul cercului.
  • divizare cu balamale - divizare a unei figuri geometrice în care piesele sunt conectate prin puncte de articulare.
  • diviziune armonică - ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport; vezi și raport anarmonic.
  • dodecadodecaedru - poliedru uniform neconvex cu 24 de fețe.
  • dodecagon - poligon cu douăsprezece laturi și douăsprezece unghiuri.
  • dodecagramă - poligon stelat cu douăsprezece laturi și douăsprezece unghiuri.
  • dodecaplex - v. 120-celule.
  • domeniu fundamental - submulțime a spațiului care conține exact un punct din fiecare orbită a acțiunii unui grup.
  • domeniu stea - domeniu în care există cel puțin un punct din care este vizibilă întreaga sa frontieră.
  • domino - poliomino de ordinul 2.
  • dreaptă - linie care în geometria euclidiană constituie drumul cel mai scurt dintre două puncte.
  • drepte concurente - drepte care se intersectează.
  • drepte izogonale - drepte care trec prin vârful unui triunghi și formează unghiuri congruente cu bisectoarea acestuia.
  • drepte izotopice - drepte duse printr-un vârf al unui triunghi, care determină pe latura opusă puncte echidistante față de mijlocul acestuia.
  • drepte necoplanare - drepte care nu se află în același plan.
  • dreptunghi - patrulater cu toate unghiurile drepte.
  • dublarea cubului - problemă celebră din Antichitate, care constă în a construi, doar cu rigla și compasul, latura unui cub având volumul dublu față de cel al cubului dat.
  • dublu raport - vezi raport anarmonic.
  • duocilindru - politop rezultat din produsul cartezian a două discuri.
  • duopiramidă - politop dual al unei duoprisme construit pe baza a două politopuri ortogonale.
  • duoprismă - politop rezultat din produsul cartezian a două politopuri, fiecare cu două dimensiuni sau mai mult.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

E

  • echi- - element de compunere lexicală cu sensul de "egal".
  • echidistante - (despre puncte, drepte, plane etc.) care se află la distanțe egale față de un punct, de o dreaptă, de un plan sau care sunt egal distanțate între ele.
  • echipolență - proprietate a segmentelor paralele de a avea aceeași lungime și același sens.
  • ecuație Whewell - ecuație care descrie abaterea unei curbe de la direcția inițială în funcție de arc.
  • elice - curbă strâmbă cu raportul dintre curbură și torsiune constant.
  • elicoid - suprafață generată de o dreaptă care se sprijină pe o elice și pe axa ei.
  • elipsă - (figură geometrică ale cărei puncte reprezintă) locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care suma distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă.
  • endecaedru - poliedru cu 11 fețe.
  • endecagramă - poligon stelat cu 11 vârfuri și laturi.
  • eneacontaedru - poliedru cu 90 de fețe.
  • eneadecaedru - poliedru cu 19 fețe.
  • eneaedru - poliedru cu 9 fețe.
  • eneagon - poligon cu 9 vârfuri și laturi.
  • eneagramă - poligon stelat cu 9 vârfuri și laturi.
  • eoloclin - referitor la calitatea a două drepte de a fi necoplanare.
  • evolută - locul geometric al centrelor de curbură ale unei curbe.
  • evolventă - locul geometric al unui punct situat pe o dreaptă care „se desfășoară” de pe o curbă.
  • exterior - complementul închiderii unei figuri geometrice.
  • expandare - operație asupra politopurilor, în care fațetele sunt separate și deplasate radial, iar noi fațete sunt formate între elementele separate.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

F

  • fagure - umplere compactă a spațiului cu politopuri.
  • familie de curbe (sau de suprafețe) - mulțime de curbe (sau de suprafețe) care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.
  • fascicul - mulțime de drepte sau de plane care trec prin același punct, respectiv prin aceeași dreaptă.
  • față - fiecare dintre suprafețele poligonale care limitează un poliedru sau fiecare dintre planele care formează un diedru sau triedru.
  • fațetare - procedeu de creare a unui poligon, poliedru sau politop nou prin îndepărtarea unor părți din el fără a crea vreun vârf nou.
  • fațetă - componentă a unei structuri geometrice, având, în general, o dimensiune mai puțin decât structura în sine.
  • figura lui Skilling - vezi marele dirombidodecaedru disnub.
  • figură geometrică - termen generic pentru orice obiect geometric.
  • figură izoedrică - figură geometrică tranzitivă pe fețe.
  • figură izogonală - figură geometrică tranzitivă pe vârfuri.
  • figură izotoxală - figură geometrică tranzitivă pe laturi.
  • figură plană - figură geometrică care poate fi așezată cu toate punctele în același plan.
  • flexagon - figură plană din hârtie care poate fi flexată (închisă și deschisă) astfel încât să arate fețe diferite.
  • focar - punct al conicelor cu anumite proprietăți, de exemplu distanțele până la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant.
  • formă - aspect al unei figuri geometrice.
  • fractal - formă geometrică cu detalii asemenea la orice scară.
  • frontieră - mulțimea punctelor unei figuri geometrice care pot fi atinse atât din interiorul, cât și din exteriorul său.
  • fus sferic - partea din suprafața unei sfere cuprinsă între două semicercuri care au același diametru.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

G

  • gen - numărul de „găuri” (sau „toarte”) ale unei suprafețe.
  • generatoare - curbă prin deplasarea căreia, după o anumită lege, se generează o suprafață.
  • geodezică - drumul cel mai scurt (sau cel mai lung) dintre două puncte.
  • geodezică închisă - geodezică care se întoarce la punctul său de pornire având aceeași direcție a tangentei.
  • geometrie absolută - este geometria euclidiană fără axioma paralelelor.
  • geometrie analitică - ramură a geometriei care se ocupă cu studiul proprietăților figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.
  • geometrie cinematică - ramură a geometriei care stă la baza teoriei mecanismelor și care studiază figurile geometrice mobile ce se deformează în anumite condiții.
  • geometrie diferențială - ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice.
  • geometrie discretă - ramuri ale geometriei care studiază proprietățile combinatorii și metodele constructive ale obiectelor geometrice discrete.
  • geometrie eliptică - geometrie neeuclidiană în care, printr-un punct exterior unei drepte nu se poate duce nicio paralelă la acea dreaptă, iar două drepte se intersectează într-un singur punct.
  • geometrie euclidiană - geometrie în care sunt valabile axiomele lui Euclid.
  • geometrie globală - ramură a geometriei diferențiale care studiază relațiile dintre structurile diferențiale și topologice ale unei varietăți diferențiale.
  • geometrie hiperbolică - geometrie neeuclidiană în care, printr-un punct exterior unei drepte se pot duce cel puțin două paralele la acea dreaptă.
  • geometrie integrală - ramură a geometriei în care se studiază proprietățile măsurilor mulțimilor de elemente geometrice, probabilitățile geometrice⁠(en)[traduceți], invarianții⁠(en)[traduceți] integrali ai unui grup etc.
  • geometrie în spațiu - geometrie euclidiană tridimensională care studiază corpurile geometrice, suprafețele și curbele strâmbe.
  • geometrie neeuclidiană - geometrie în care nu este valabilă axioma paralelelor.
  • geometrie plană - ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente sunt așezate în același plan.
  • geometrie sacră - tip de design arhitectural și artistic care atribuie semnificații simbolice și sacre anumitor forme geometrice și anumitor proporții geometrice.
  • geometrie sferică - geometrie neeuclidiană în care, printr-un punct exterior unei drepte nu se poate duce nicio paralelă la acea dreaptă, iar două drepte se intersectează în câte două puncte.
  • girobicupolă - bicupolă cu fețele pătrate atașate de fețele triunghiulare.
  • girobifastigium - poliedru Johnson format prin unirea a două piramide triunghiulare pe una din fețele lor pătrate.
  • girobirotondă pentagonală - v. icosidodecaedru.
  • girocupolărotondă pentagonală - poliedru format dintr-o cupolă pentagonală și o rotondă pentagonală unite la bazele lor mari, unde triunghiurile sunt adiacente. Dacă are fețe regulate este un poliedru Johnson.
  • goligon - poligon cu unghiurile drepte și laturile consecutive proporționale cu numere întregi consecutive.
  • grad centezimal - unitate de măsură a unghiurilor egală cu a suta parte dintr-un unghi drept.
  • grad sexagesimal - unitate de măsură a unghiurilor egală cu a 60-a parte dintr-un unghi drept.
  • graf poliedric - graf planar simplu 3-conex parametrizat prin numărul nodurilor.
  • grup de friză - grup de simetrie al unui model de friză.
  • grup de reflexie - grup discret care este generat de un set de reflexii într-un spațiu.
  • grup de rotație - grupul transformărilor de conservare a distanței față de un punct fix.
  • grup de simetrie - grupul transformărilor în raport cu care obiectul este invariant⁠.
  • grup poliedric - grup de simetrii al poliedrelor platonice.
  • grupul triunghiului (2,3,7) - grup al triunghiului în teoria suprafețelor Riemann și a geometriei hiperbolice.
  • Gudermann, funcția lui ~ - funcție care face legătura dintre funcțiile trigonometrice și funcțiile hiperbolice: gd ⁡ x = ∫ 0 x sech ⁡ t d t . {\displaystyle \operatorname {gd} x=\int _{0}^{x}\operatorname {sech} t\,dt.}


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

H

  • hexagon - poligon cu șase laturi; dacă laturile și respectiv unghiurile au aceeași măsură, hexagonul se numește regulat.
  • hexagramă - poligon regulat stelat cu șase vârfuri; mai exact, compus de două triunghiuri echilaterale.
  • hexomino - poliomino format din 6 pătrate egale conectate latură la latură.
  • hialograf - instrument cu dispozitive reglabile și părți transparente, cu ajutorul căruia se poate desena mecanic perspectiva.
  • hiperbolă - curbă plană (conică) ale cărei puncte au proprietatea că diferența distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constată.
  • hiperciclu - curbă în planul hiperbolic ale cărei puncte sunt la aceeași distanță ortogonală de axa sa.
  • hipercub - este corespondentul într-un spațiu n-dimensional al pătratului din spațiul bidimensional (n = 2), respectiv al cubului din spațiul tridimensional (n = 3).
  • hiperplan - subspațiu a cărei dimensiune este cu unu mai mică decât cea a spațiului ambiant.
  • hipersferă - este corespondentul într-un spațiu n-dimensional al cercului din spațiul bidimensional (n = 2), respectiv a sferei din spațiul tridimensional (n = 3).
  • hipersuprafață - varietate de dimensiune n–1, care este încorporată într-un spațiu euclidian, afin sau proiectiv⁠ de dimensiune n; este o generalizare a conceptelor de hiperplan, curbă plană și suprafață.
  • hosoedru - poliedru în geometria sferică cu două vârfuri și orice număr de fețe.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

I

  • interior - reuniunea tuturor submulțimilor deschise ale figurii geometrice.
  • invariant birațional - proprietate care conservă echivalența birațională⁠(d).
  • inversiune - aplicație bijectivă care transformă o figură prin schimbarea punct cu punct a pozițiilor punctelor figurii.
  • izogon - cu unghiuri egale.
  • izometrie - transformare care conservă distanțele în spații metrice.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Î

  • împachetarea cercurilor - studiul aranjamentului cercurilor pe o suprafață dată astfel încât să nu existe suprapuneri și toate cercurile să fie în contact cu vecinii.
  • înălțime:
- perpendiculara dusă dintr-un vârf al unui poligon sau poliedru pe o latură sau pe o față a acestuia;
- lungimea înălțimii.
  • înălțimii, teorema ~ - într-un triunghi dreptunghic, înălțimea este media geometrică a proiecțiilor catetelor pe ipotenuză; altă denumire: teorema mediei geometrice.
  • înclinație - unghiul diedru pe care îl face un plan oarecare sau o dreaptă față de un plan sau dreaptă de referință.
  • înscris - (despre figuri geometrice) care este conținută în interiorul altei figuri geometrice și are cu acesta un număr de puncte comune (exemplu: cercul înscris într-un triunghi).
   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

J

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

K

  • Kleetop poliedru obținut prin înlocuirea fiecărei fațete cu o piramidă relativ plată.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

L

  • largul 120-celule - politop Schläfli–Hess cu 120 de celule dodecaedrice.
  • largul 120-celule stelat - politop Schläfli–Hess cu 120 de celule mici dodecaedre stelate.
  • largul 600-celule - politop Schläfli–Hess cu 600 de celule tetraedrice.
  • latură - fiecare dintre segmentele de dreaptă care alcătuiesc un poligon.
  • lentilă - zonă convexă delimitată de două arce de cerc.
  • linie mijlocie - segmentul determinat de mijloacele a două laturi dintr-un triunghi, trapez sau paralelogram.
  • lunulă - zonă concav-convexă delimitată de două arce de cerc.
  • lunula lui Hipocrate - lunulă la care diametrul cercului mic subîntinde un unghi drept în cercul mare.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

M

  • marele icosaedru - poliedru Kepler–Poinsot obținut prin stelarea fețelor simplectice ale unui n-politop regulat.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

N

  • Newton, teorema lui ~ - teoremă care afirmă că, într-un patrulater circumscris unui cerc, centrul cercului se află pe dreapta lui Newton⁠(d).
  • n-sferă - mulțime a punctelor dintr-un spațiu euclidian n-dimensional, situate la o distanță constantă față de un punct fix.
  • nonaedru - v. eneaedru.
  • nonagon - v. eneagon.
  • nonomino - poliomino format din 9 pătrate egale conectate latură la latură.
  • normală:
- dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact;
- dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață în punctul de contact.
  • normală principală - normala conținută de planul osculator al curbei în punctul respectiv; reprezintă intersecția planului normal cu planul osculator.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

O

  • oblic - (despre o prismă, un con) care are axa înclinată față de planul bazei.
  • oblică - dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o altă dreaptă sau cu un plan.
  • octadecaedru - poliedru cu 18 fețe.
  • octaedru - poliedru cu opt fețe.
  • octagramă - poligon stelat regulat cu opt laturi.
  • octahemioctaedru - poliedru uniform neconvex cu 12 fețe.
  • octant - a opta parte dintr-un cerc.
  • octant - una dintre cele opt părți ale spațiului tridimensional în urma divizării cu trei plane reciproc perpendiculare.
  • octaplex - v. 24-celule.
  • octogon - poligon cu opt vârfuri și laturi.
  • octogon netezit - regiune din plan pentru care există conjectura că are cea mai mică densitate de împachetare maximă dintre toate formele convexe cu simetrie față de centru.
  • octomino - poliomino format din 8 pătrate egale conectate latură la latură.
  • omnitrunchiere - operație complexă asupra politopurilor, în funcție de numărul lor de dimensiuni.
  • omografie între punctele a două drepte - omografie care realizează o corespondență între un punct M {\displaystyle M} , de abscisă x {\displaystyle x} , de pe o dreaptă d {\displaystyle d} și punctul M ′ {\displaystyle M'} de abscisă x ′ {\displaystyle x'} , de pe o dreaptă d ′ {\displaystyle d'} deci între care există o relație de tip x ′ = a x + b c x + d {\displaystyle x'={\frac {ax+b}{cx+d}}} , cu | a b c d | ≠ 0. {\displaystyle {\begin{vmatrix}a&b\\c&d\end{vmatrix}}\neq 0.} .
  • omografie între razele a două fascicule de drepte - omografie care realizează o corespondență între o dreaptă de pantă x {\displaystyle x} dintr-un fascicul și dreapta de pantă x ′ {\displaystyle x'} din alt fascicul.
  • operație de simetrie - operație după efectuarea căreia un obiect (sau figură geometrică) arată la fel.
  • ordin de simetrie - numărul de poziții (sau vederi) diferite ale unei figuri geometrice care nu pot fi deosebite între ele, fiind echivalente.
  • ordonata la origine - punct în care graficul unei funcții intersectează ordonata (axa y a sistemului de coordonate).
  • oriciclu - curbă în spațiul hiperbolic la care normalele converg asimptotic.
  • orientare - noțiune care descrie situarea unei figuri geometrice (dreaptă, plan) în raport cu o poziție de referință, referindu-se la o rotație (eventual și o translație) necesară ca acea figură să fie plasată în acea poziție; alte denumiri: poziție unghiulară, direcție.
  • origine - punct de reper pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte; vezi și pol.
  • orisferă - hipersuprafață în spațiul hiperbolic n-dimensional.
  • ortobicupolă - bicupolă cu fețele similare adiacente.
  • ortobirotondă pentagonală - poliedru format din două cupole pentagonale unite la bazele lor mari, astfel încât fețele triunghiulare să fie adiacente. Dacă are fețe regulate este un poliedru Johnson.
  • ortocentru - punct de intersecție al segmentelor care reprezintă înălțimile unui triunghi sau ale unui tetraedru.
  • ortocupolărotondă pentagonală - poliedru format dintr-o cupolă pentagonală și o rotondă pentagonală unite la bazele lor mari, unde pătratele sunt adiacente la triunghiuri. Dacă are fețe regulate este un poliedru Johnson.
  • ortoplex - este corespondentul într-un spațiu n-dimensional al pătratului din spațiul bidimensional (n = 2), respectiv al octaedrului din spațiul tridimensional (n = 3).


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

P

  • pană - poliedru cu cinci fețe, două triunghiulare și trei trapezoidale.
  • pană conică - vezi conoid.
  • pantă - vezi coeficient unghiular.
  • parabolă - curbă plană obținută prin secționarea unui con circular cu un plan paralel cu o generatoare.
  • parabolă cubică - curbă plană de ecuație y = x 3 . {\displaystyle y=x^{3}.}
  • paraleloedru - poliedru care poate umple spațiul tridimensional cu copii ale sale translate.
  • paralelogon - poligon având laturile în perechi paralele și care poate pava planul prin translație.
  • patrulater - poligon cu patru laturi; sinonime: cadrilater, tetragon.
  • pavare - acoperire a unei suprafețe cu dale repetitive cu o singură sau de mai multe forme, fără suprapuneri sau goluri.
  • pătrat - poligon regulat cu 4 laturi.
  • pătrat unitar - pătrat cu lungimea laturii egală cu 1.
  • pătrat unitate - pătrat unitar cu un vârf în origine și celelalte în primul cadran.
  • pentadecaedru - poliedru cu 15 fețe.
  • pentaedru - poliedru cu cinci fețe.
  • pentagon - poligon cu cinci vârfuri și laturi.
  • pentagramă - poligon stelat regulat cu cinci laturi.
  • pentatop - v. 5-celule.
  • pentomino - poliomino format din 5 pătrate egale conectate latură la latură.
  • permutoedru - politop la care coordonatele vârfurilor sunt permutările vectorului (1, 2, … , 𝑛).
  • perspectivă cavalieră - proiecție oblică a obiectelor reprezentate pe un plan, ca și cum ar fi văzute dintr- un punct situat la infinit.
  • picior (al unei perpendiculare) - intersecția unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular.
  • piramidă - poliedru cu baza poligonală și fețele laterale triunghiulare, care se unesc într-un vârf comun, apexul.
  • plan - suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale.
  • plan axonometric - vezi axonometrie.
  • plan bisector - plan care împarte un unghi diedru în două unghiuri diedre de aceeași măsură; vezi și bisectoare.
  • plan cavalier - plan stabilit după perspectiva cavalieră.
  • plan de alunecare - operație de simetrie care descrie modul în care o reflexie într-un plan, urmată de o translație paralelă cu acel plan, poate lăsa o structură cristalină neschimbată.
  • plan de proiecție - plan pe care se obține imaginea unui corp printr-un procedeu de proiecție oarecare.
- fiecare dintre cele două puncte în care o axă intersectează o sferă;
- originea unui sistem de coordonate polare.
  • poliabolo - poliformă cu forma de bază un triunghi dreptunghic isoscel.
  • poliamant - poliformă cu forma de bază un triunghi echilateral.
  • polidrafter - poliformă cu forma de bază un triunghi 30°-60°-90°.
  • poliedru - figură geometrică (corp) tridimensională.
  • poliedrul lui Steffen - poliedru flexibil cu 14 fețe triunghiulare.
  • poliformă - formă bidimensională construită prin unirea latură la latură de poligoane de bază identice.
  • poligon - figură geometrică bidimensională (suprafață) mărginită de mai multe segmente, numite laturi și care formează o linie frântă închisă.
  • polihex - poliformă cu forma de bază un hexagon regulat.
  • poliomino - poliformă cu forma de bază un pătrat.
  • politop - figură geometrică, în principiu din orice dimensiune. Totuși, deoarece figurile din dimensiunile 0–3 au denumiri separate, termenul se folosește pentru dimensiuni mai mari ca 3.
  • politop abstract - structură algebrică care prezintă proprietățile combinatorice ale unui politop.
  • politop convex - caz particular al politopurilor, având în plus proprietatea de a fi o mulțime convexă din spațiul euclidian n {\displaystyle n} -dimensional R n {\displaystyle \mathbb {R} ^{n}} .
  • politop pentagonal - politop regulat cu cifra 5 în simbolul său Schläfli.
  • politop Schläfli–Hess - politop cvadridimensional stelat regulat.
  • poziția generală - poziție a unor puncte care nu satisfac condiții suplimentare față de cele necesare.
  • poziție unghiulară - vezi orientare.
  • prima stelare a dodecaedrului rombic - stelare a dodecaedrului rombic cu același aspect vizual ca și poliedrul lui Escher.
  • prismatoid - poliedru cu toate vârfurile situate în două plane paralele.
  • prismă - poliedru care are două fețe (numite baze) congruente și paralele și cu celelalte fețe în formă de paralelogram.
  • prismoid - prismatoid cu același număr de vârfuri în cele două plane paralele și fețele laterale paralelograme sau trapeze.
  • probleme de împachetare - clasă de probleme matematice de optimizare la împachetarea obiectelor în containere.
  • proiecție - operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri geometrice etc. pe o dreaptă, pe un plan; corp, figură obținută prin această operație.
  • proiecție axonometrică - proiecție oblică cu scalări impuse de unghiurile axelor obiectului.
  • proiecție cartografică - proiecție folosită la realizarea unei hărți. Poate fi azimutală (= stereografică), centrală (= conică, = în perspectivă), cilindrică, pseudocilindrică, Lambert sau convențională.
  • proiecție centrală (= proiecție conică = proiecție în perspectivă) - proiecție în care toate liniile de proiecție formează un fascicul cu vârful în centrul de proiecție.
  • proiecție gnomonică - proiecție centrală în care centrul de proiecție este situat în centrul unei sfere care este proiectată pe un plan tangent la sferă.
  • proiecție izometrică - proiecție axonometrică cu cele trei axe de coordonate situate la 120° una față de alta.
  • proiecție oblică - proiecție paralelă, în care liniile de proiecție nu sunt ortogonale pe planul de proiecție.
  • proiecție ortogonală - proiecție paralelă, în care liniile de proiecție sunt ortogonale pe planul de proiecție.
  • proiecție paralelă (= proiecție cilindrică = proiecție ortografică) - proiecție în care toate liniile de proiecție sunt paralele între ele.
  • proiecție stereografică - proiecție centrală în care centrul de proiecție este situat pe o sferă care este proiectată pe un plan de obicei perpendicular pe axa definită de centrul de proiecție și centrul sferei.
  • pseudosferă - suprafață cu curbură gaussiană negativă constantă.
  • punct - figură geometrică adimensională.
  • puterea unui punct față de un cerc - valoarea absolută a diferenței dintre pătratul razei cercului și pătratul distanței dintre punct și centrul cercului.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

R

  • racordare - construire a unei curbe de un anumit tip, astfel încât, în punctul în care întâlnește o altă curbă dată, acestea să aibă o tangentă comună.
  • radian - unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu unghiul care, având vârful în centrul unui cerc, subîntinde un arc a cărui lungime este egală cu raza cercului.
  • raport anarmonic - (a patru puncte coliniare A , B , C , D {\displaystyle A,B,C,D} ) numărul ( A , B , C , D ) = A C ¯ B C ¯ : A D ¯ B D ¯ ; {\displaystyle (A,B,C,D)={\frac {\overline {AC}}{\overline {BC}}}:{\frac {\overline {AD}}{\overline {BD}}};\;} noțiunea este importantă geometria proiectivă (sinonime: biraport, dublu raport).
  • rază - segment de dreaptă care unește un punct al circumferinței unui cerc sau al suprafeței unei sfere cu centrul acestora.
  • rază de curbură - (într-un punct al unei curbe) limita raportului dintre arcul de curbă cuprins între un punct P {\displaystyle P} dat și un punct mobil al unei curbe și unghiul dintre tangentele la curbă în cele două puncte (vezi și curbură).
  • rectificare a unei curbe - determinare a lungimii unui arc de curbă.
  • rectificare a unei figuri - operație de trunchiere completă, prin care la un politop fețele sunt reduse la vârfuri, iar în locul vârfurilor apar fețe.
  • reflexie - transformare geometrică ce asociază unei figuri geometrice imaginea acesteia în oglindă față de un punct, o dreaptă sau un plan fix.
  • reflexie oblică - operație de simetrie în care reflexia nu este necesar să fie perpendiculară pe planul de reflexie.
  • reflexie translată - operație de simetrie care combină o reflexie față de o axă cu o translație față de aceeași axă.
- mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe.
- mișcare a unui corp care parcurge o curbă fixă.
  • romb de aur - romb la care raportul lungimilor diagonalelor este egal cu secțiunea de aur.
  • rombicosidodecaedru bidiminuat girat - poliedru Johnson obținut dintr-un rombicosidodecaedru prin îndepărtarea a două cupole pentagonale și rotirea cu 36° a altei cupole pentagonale.
  • rombicosidodecaedru diminuat - poliedru Johnson obținut dintr-un rombicosidodecaedru prin îndepărtarea unei cupole pentagonale.
  • rombicosidodecaedru diminuat bigirat - poliedru Johnson obținut dintr-un rombicosidodecaedru prin îndepărtarea unei cupole pentagonale și rotirea cu 36° a două cupole pentagonale.
  • rombicosidodecaedru diminuat metagirat - poliedru Johnson obținut dintr-un rombicosidodecaedru prin îndepărtarea unei cupole pentagonale și rotirea cu 36° a unei cupole pentagonale care nu este cea opusă celei îndepărtate.
  • rombicosidodecaedru diminuat paragirat - poliedru Johnson obținut dintr-un rombicosidodecaedru prin îndepărtarea unei cupole pentagonale și rotirea cu 36° a cupolei pentagonale opuse celei îndepărtate.
  • rombicosidodecaedru girat - poliedru Johnson obținut dintr-un rombicosidodecaedru prin rotirea unei cupole pentagonale cu 36°.
  • rombicosidodecaedru metabidiminuat - poliedru Johnson obținut dintr-un rombicosidodecaedru prin îndepărtarea a două cupole pentagonale care nu sunt opuse.
  • rombicosidodecaedru metabigirat - poliedru Johnson obținut dintr-un rombicosidodecaedru prin rotirea a două cupole pentagonale care nu sunt nici opuse, nici adiacente, cu câte 36°.
  • rombicosidodecaedru parabidiminuat - poliedru Johnson obținut dintr-un rombicosidodecaedru prin îndepărtarea a două cupole pentagonale opuse.
  • rombicosidodecaedru parabigirat - poliedru Johnson obținut dintr-un rombicosidodecaedru prin rotirea a două cupole pentagonale opuse, cu câte 36°.
  • rombicosidodecaedru tridiminuat - poliedru Johnson obținut dintr-un rombicosidodecaedru prin îndepărtarea a trei cupole pentagonale.
  • rombicosidodecaedru trigirat - poliedru Johnson obținut dintr-un rombicosidodecaedru prin rotirea a trei cupole pentagonale cu câte 36°.
  • romboedru - poliedru cu șase fețe rombice.
  • romboid - patrulater ale cărui diagonale perpendiculare se intersectează în mijlocul uneia dintre ele.
  • rotație - deplasare în spațiu care conservă poziția a cel puțin unui punct (aflat pe axa de rotație).
  • rotație improprie - combinație între o rotație în jurul unei axe și o inversiune față de un punct.
  • rotație proprie - v. rotație (obișnuită).
  • rotondă - poliedru format din două poligoane, baza având de două ori mai multe laturi ca celălalt, unite printr-o bandă alternantă de triunghiuri și pentagoane.
  • runcinare - operație care taie un politop regulat (sau fagure) simultan de-a lungul fețelor, laturilor și vârfurilor.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

S

  • săgeată - distanța de la mijlocul unui arc de cerc la mijlocul coardei care îl subîntinde.
  • scalare - transformare geometrică care mărește sau micșorează un obiect.
  • sector de cerc - figură geometrică formată dintr-un arc de cerc și din razele acelui cerc cu capetele în capetele arcului.
  • sector hiperbolic - figură geometrică formată dintr-un arc de hiperbolă standard și din razele din origine la capetele arcului.
  • secțiune - intersecția nevidă a unui corp tridimensional cu un plan, sau noțiunea analoagă din spații n-dimensionale.
  • secundă centezimală - a suta parte dintr-un minut centezimal.
  • segment - porțiune dintr-o figură geometrică, limitată cel puțin într-o parte de marginile ei.
    • segment de dreaptă - porțiune dintr-o dreaptă mărginită de două puncte;
    • segment de cerc - parte dintr-un disc cuprinsă între o coardă și arcul subîntins.
  • set de dale care se autopavează - set de forme fiecare dintre forme putând fi pavată cu replici mai mici ale setului complet.
  • setiset - v. set de dale care se autopavează.
  • sextica lui Cayley - curbă algebrică divizoare a unui unghi, folosită în special ca trisectoare.
  • similitudine - vezi asemănare.
  • sfenocoroană - poliedru Johnson cu 14 fețe.
  • sfenomegacoroană - poliedru Johnson cu 18 fețe.
  • sferă - suprafață ale cărei puncte se află la aceeași distanță (rază) de un punct (centrul).
  • sfericon - corp geometric cu două laturi semicirculare congruente, și patru vârfuri care formează un pătrat.
  • sferindru - politop cvadridimensional rezultat din produsul cartezian dintre o bilă și un segment de dreaptă.
  • simediană - dreaptă care trece printr-un vârf al unui triunghi și este simetrica medianei față de bisectoarea interioară dusă prin același vârf.
  • simetrie - conservarea formei unei figuri geometrice în urma unei transformări.
  • simetroedru - poliedru cu simetrie mare.
  • simplex - generalizare a noțiunii de triunghi sau tetraedru la un număr de dimensiuni arbitrare.
  • sistem de coordonate - vezi coordonate.
  • spațiu - mulțime de puncte cu anumite proprietăți.
  • stelare - procesul de extindere al unui poligon bidimensional, al unui poliedru tridimensional sau, în general, al unui politop n-dimensional pentru a forma o nouă figură geometrică.
  • stelarea finală a icosaedrului - cea mai completă stelare a icosaedrului dintre cele 59 de stelări posibile.
  • stereometrie - ramură a geometriei care studiază determinarea și măsurarea volumului corpurilor solide.
  • suprafață - figură geometrică bidimensională, mărginită sau nu.
  • suprafață curbilinie - suprafață a cărei curbă generatoare este o curbă.
  • suprafață de revoluție - suprafață în spațiul euclidian creată prin rotația unei curbe (generatoarea) în jurul unei axe de rotație efectuând o rotație completă.
  • suprafață de revoluție minimală - suprafață de revoluție cu curbura medie nulă.
  • suprafață desfășurabilă - suprafață netedă având curbura gaussiană⁠(d) nulă (care poate fi aplicată pe un plan fără a fi distorsionată).
  • suprafață riglată - suprafață a cărei curbă generatoare este o dreaptă.
  • suprafață tangentă desfășurabilă - suprafață desfășurabilă formată din tangentele la o curbă în spațiu.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

T

  • tangentă (la o curbă într-un punct M) - limita secantei M M ′ {\displaystyle MM'} , când M ′ {\displaystyle M'} tinde către M {\displaystyle M} , unde M ′ {\displaystyle M'} este un punct al curbei. Pentru o curbă dată prin ecuațiile parametrice x = x ( t ) , y = y ( t ) , z = z ( t ) , {\displaystyle x=x(t),\;y=y(t),\;z=z(t),} ecuațiile tangentei sunt: X − x x ′ = Y − y y ′ = Z − z z ′ {\displaystyle \;{\frac {X-x}{x'}}={\frac {Y-y}{y'}}={\frac {Z-z}{z'}}} , unde x , y , z , x ′ , y ′ , z ′ {\displaystyle x,y,z,x',y',z'} sunt luate în punctul M . {\displaystyle M.}
  • tangentă (funcție trigonometrică):
- (pentru un unghi ascuțit al unui triunghi dreptunghic) raportul dintre cateta opusă și cea alăturată unghiului;
- (pentru un unghi orientat, cu vârful în originea unui reper cartezian, având latura inițială pe semiaxa pozitivă a absciselor) raportul dintre lungimile proiecțiilor, pe axa ordonatelor și pe axa absciselor, a razei vectoare a unui punct de pe latura finală a unghiului;
- (pentru un argument numeric) funcție care atașează unui argument x valoarea tangentei unghiului orientat de x radiani.
  • tangentă hiperbolică a unui număr real x - tanh ⁡ x = sinh ⁡ x cosh ⁡ x {\displaystyle \tanh x={\frac {\sinh x}{\cosh x}}} (vezi sinus hiperbolic și cosinus hiperbolic).
  • teorema celor două urechi - teoremă care afirmă că orice poligon simplu cu mai mult de 3 laturi are cel puțin două urechi.
  • teorema celor trei geodezice - teoremă care afirmă că orice varietate riemanniană cu topologia unei sfere are cel puțin trei geodezice închise.
  • teorema coardelor concurente - teoremă despre relația celor patru segmente de dreaptă de pe două coarde concurente în interiorul unui cerc.
  • teorema paralelogramului - teoremă care afirmă că suma pătratelor celor patru laturi ale unui paralelogram este egală cu suma pătratelor celor două diagonale.
  • teorema secantelor concurente - teoremă despre relația celor patru segmente de dreaptă de pe două secante concurente în exteriorul unui cerc.
  • teorema tangentei și a secantei - teoremă despre relația segmentelor de dreaptă de pe o tangentă și o secantă ale unui cerc.
  • teragon - tip de apeirogon fractal.
  • teselare - umplere a spațiului (inclusiv a planului bidimensional) cu forme care nu se suprapun și fără goluri între ele.
  • teselare pe laturi - pavare cu poligoane ale căror reflexii față de laturile lor sunt dale identice.
  • tetrahemihexacron - poliedru stelat la infinit, dual al tetrahemihexaedrului.
  • tetrahemihexaedru - poliedru uniform neconvex cu 7 fețe.
  • tetraplex - vezi 600-celule.
  • tor - suprafață generată de rotația unui cerc în spațiul tridimensional în jurul unei axe din planul său, axă care nu taie cercul.
  • toroid - suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu taie curba.
  • torsiune - măsoară cât de strâns se curbează o curbă în spațiu în afara planului osculator.
  • translație - transformare geometrică ce deplasează fiecare punct al unei figuri geometrice sau al unui spațiu cu aceeași distanță într-o direcție dată.
  • transformare geometrică - bijecție a unei mulțimi cu proprietăți geometrice pe ea însăși.
  • trapez - patrulater convex cu o sigură pereche de laturi opuse paralele.
  • trapezoedru - poliedru convex cu fețe romboidale, dualul unei antiprisme.
  • triacontaedru - poliedru cu 30 de fețe.
  • triangulare - rețea de triunghiuri folosită la triangulație.
  • triangulație - metodă de determinare a coordonatelor unui punct prin calcul, bazată pe măsurarea unor mărimi într-un triunghi.
  • tridecaedru - poliedru cu 13 fețe.
  • triomino - poliomino de ordinul 3.
  • trisectoare - curbă algebrică plană care are proprietatea sa de a trisecta unghiurile.
  • triunghi ascuțitunghic - triunghi cu toate unghiurile ascuțite.
  • triunghi de aur - triunghi în care raportul lungimilor laturilor este egal cu secțiunea de aur.
  • triunghi dreptunghic - triunghi cu un unghi drept.
  • triunghi Möbius - triunghi sferic cu două laturi care corespund unor unghiuri la centru mai mari de 180°
  • triunghi obtuzunghic - triunghi cu un unghi obtuz.
  • triunghi Schwarz - triunghi sferic care poate fi folosit pentru a pava o sferă.
  • triunghi sferic - figura de pe suprafața unei sfere formată din trei arce de cerc mare care se întretaie în trei puncte,
  • tromino - v. triomino.
  • trunchi de con - corp geometric obținut prin secționarea unui con cu un plan paralel cu baza și aflat între acest plan și bază.
  • trunchi de piramidă - corp geometric obținut prin secționarea unei piramide cu un plan paralel cu baza și aflat între acest plan și bază.
  • trunchiere - operație care taie vârfurile unui politop, creând o nouă fațetă în locul fiecărui vârf.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

U

  • unghi - figură geometrică formată din două semidrepte care pleacă din același punct.
  • unghi ascuțit - unghi a cărui măsură este mai mică de 90°.
  • unghi de paralelism - unghiul la vârful opus unghiului drept al unui triunghi hiperbolic dreptunghic având două laturi paralele.
  • unghi drept - unghi cu laturile perpendiculare.
  • unghi obtuz - unghi a cărui măsură este mai mare de 90°.
  • unghi diedru - figură geometrică formată din două semiplane care sunt mărginite de o dreaptă comună.
  • unghi înscris - unghi care are vârful pe un cerc, iar ca laturi două coarde ale cercului.
  • unghi la centru - unghi al cărui vârf este în centrul unui cerc.
  • unghi poliedru - figură geometrică formată de mai multe plane care trec prin același punct.
  • unghi solid - porțiunea din spațiu mărginită de o suprafață conică.
  • unghi tangențial - unghiul dintre tangenta într-un punct la o curbă dată și axa Ox.
  • unghiuri adiacente - pereche de unghiuri care au în comun vârful și o latură (sunt situate de-o parte și de cealaltă a laturii comune).
  • unghiuri alterne (interne sau externe) - fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate de o parte și de alta a două drepte tăiate de o secantă.
  • unghiuri complementare - două unghiuri a căror sumă este egală cu un unghi drept.
  • unghiuri interne - fiecare dintre cele două perechi de unghiuri situate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă și aflate de aceeași parte a secantei.
  • unghiurile lui Euler - unghiurile φ , ψ , ϑ {\displaystyle \varphi ,\psi ,\vartheta } care determină poziția unui sistem de coordonate carteziene ortogonale O x ′ y ′ z ′ {\displaystyle Ox'y'z'} față de un alt sistem O x y z {\displaystyle Oxyz} .
  • unghiuri opuse la vârf - două unghiuri care au proprietatea că laturile unuia sunt prelungirile laturilor celuilalt.
  • unghiuri suplementare - două unghiuri a căror sumă este egală cu 180°.
  • unghiular, coeficient ~ - tangenta unghiului pe care îl formează o dreaptă cu axa O x . {\displaystyle Ox.}


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

V


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Z

  • zonă (a unei sfere) - parte dintr-o sferă, cuprinsă între două plane paralele care taie sfera.
  • zonoedru - poliedru convex cu fețe simetrice față de centru, format dintr-o sumă Minkovski de segmente.
  • zonogon - poligon convex cu simetrie față de centru.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Bibliografie

  • Caius Iacob, Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedică Română, 1974

Legături externe

  • en MathWords: Index for Geometry
  • en Math.com: Glossary
  • en The Story of Mathematics: "Glossary of Mathematical Terms" Arhivat în , la Wayback Machine.
  • en Cut-the-knot.org
  • en MathWords A to Z

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.